• Menu
  • Menu

Vizită turistică la Mănăstirea Nicula

Noi nu suntem persoane religioase, însă asta nu înseamnă că nu vizităm biserici și mănăstiri, când au arhitectură faină, semnificație istorică importantă sau sunt așezate în locații naturale frumoase.

Nicula e un lăcaș de cult aflat la 7 km de Gherla (judeţul Cluj). Până la Gherla se merge ușor cu autobuzul sau cu mașina din Cluj (cam într-o jumătate de oră) sau cu trenul (în 55-75 de minute). De aici, se poate merge pe jos sau cu ocazie. Pe noi ne-au luat niște oameni de bine după ce parcursesem pe jos o parte din drum.

Ultima porțiune din drum, adică bucata de șosea care urcă la mănăstire, este foarte prost gândită, având niște curbe foarte strânse și o lățime mică. Două mașini care trec în viteză pe acolo au șanse foarte mari să se ciocnească. Un autocar cu pelerini s-a chinuit mult până să poată trece. După înjurăturile scoase, șoferul va trebui să-și prelungească vizita la mănăstire pentru o iertare completă a păcatelor. 🙂

De sus se vede foarte fain toată zona, cu păduri de foioase, dealuri înverzite, câteva căsuțe risipite cu acoperișuri roșii ce strălucesc în soare, vaci pe câmp și drumuri șerpuitoare. Aerul curat și liniștea te îndeamnă la contemplație.

Sunt însă mulți pelerini de obicei, astfel că rareori poți avea parte aici de introspecție în solitudine. Noi am fost însă singurii turiști, ceilalți vizitatori păreau mai degrabă credincioși, veniți cu speranța că divinitatea îi va ajuta să treacă peste probleme dacă se roagă în această mănăstire.

Arhitectural, nu sunt impresionante clădirile, stilul e destul de banal. Nu înseamnă însă că ar fi urâte. Sunt bine întreținute, se vede că există fonduri pentru extindere și modernizare. Biserica este una obișnuită, iar în celelalte clădiri ale mănăstirii nu se poate intra ca vizitator.

I-am invidiat într-un fel pe călugării de aici. E plăcut să stai în mijlocul pădurii, departe de nebunia orașului. Sigur că e o senzație de moment și probabil că nu am rezista într-un astfel de loc mai mult de câteva zile. Însă o evadare în natură e binevenită pentru a-ți încărca bateriile și a te face să privești dintr-o altă perspectivă toată agitația de zi cu zi la care iei parte.

Mănăstirea datează din secolul XVIII și găzduiește o icoană faimoasă din anul 1681, despre care unii credincioși susțin că ar face minuni. Povestea se bazează pe cronici austriece, care menționează că icoana ar fi lăcrimat timp de 2 luni, în urmă cu trei secole.

Partea tristă din istoria mănăstirii e perioada comunistă. Greco-catolicii au fost forțați să renunțe la clădiri în favoarea ortodocșilor, în 1948. Călugării au fost arestați, iar starețul mănăstirii a murit în închisoare. Din păcate, Biserica Greco-Catolică nu și-a recuperat nici până în ziua de azi lăcașul.

Lăsând la o parte această latură întunecată, locația merită văzută, indiferent de convingerile personale. E o bucățică de istorie a Ardealului și a României și este construită într-o minunată parte rustică și verde a județului Cluj.

Noi ne-am întors de acolo în același fel cum am venit: cu autostopul până la Gherla și cu autobuzul până la Cluj. A fost o excursie de jumătate de zi interesantă și reconfortantă, în care am cunoscut mulți oameni amabili care ne-au ajutat cu informații și transport. Mergeți și voi măcar o dată!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close