• Menu
  • Menu

Vizită la Salina Turda și baie la Ștrandul Durgău

Era o zi caldă de vară și noi nu mai făcusem o baie demult. În plus, trebuia să ducem pe cineva din UK, care era pentru prima oară la Cluj, într-un loc interesant. Am ales Turda, unde mai fusesem și în trecut și știam la ce să ne așteptăm.


Cum se ajunge

De la Cluj se ajunge ușor pe șosea, cei 35 de km se parcurg în vreo 40 de minute cu mașina. Autobuzele pleacă la fiecare jumătate de oră din Piața Mihai Viteazu, iar prețul unui bilet este de 7 lei. Aceasta e și varianta pe care am ales-o noi.

Trebuie însă să recunoaștem că pentru un străin e greu să se descurce, pe net sunt informații puține despre această rută, iar în stație nu scrie absolut nimic. Totuși, microbuzul era plin de turiști din afară, care au fost probabil ajutați de prietenii lor români.

Din centru, unde oprește busul, până la intrarea în salină se fac cam 10-15 minute pe jos, în pas lejer. Străduțele orașului arată destul de modest. Intrarea veche în mină (Str. Salinelor nr. 54B) a fost renovată doar parțial, nu arată la fel de spectaculos ca cea nouă (Aleea Durgăului nr. 7). Biletul costă 30 lei, este deschis zilnic de la 9:00 la 16:00.


Salina Turda

Ocna de sare datează din antichitate, fiind exploatat zăcământul din perioada romană până în cea interbelică. Salina a fost renovată cu fonduri europene în perioada 2008-2010, fiind considerată acum, după redeschidere, unul din cele mai importante obiective turistice din România și printre cele mai fumoase și inedite mine de sare de pe glob.

Pornind de la intrarea veche, ocna începe cu un coridor de câteva sute de metri, un tunel cu sare pe pereți unde temperatura este constantă (12°C), iar senzația de pătrundere în străfundurile pământului e diferită și ciudată, pentru noi, cei obișnuiți cu viața la suprafață.

Urmează o zonă unde sunt expuse utilaje vechi de secole cu care era extrasă sarea, destul de bine conservate. De exemplu, roata învârtită de cai cu care erau transportate blocurile de minereu, șine și vagoane cu care se scotea sarea la suprafață, scări de lemn încremenite în timp și inscripții din alte vremuri pe pereți.

Tot aici sunt niște „balcoane”, adică locuri de unde poți privi în hăul întunecat, în puțurile adânci de sute de metri de sub pământ, umplute parțial cu apă. În Sala Ecourilor, poți încerca să țipi în abis… iar abisul îți va răspunde. 🙂


Urmează apoi zona cea mai interesantă pentru turiști: liftul panoramic care te coboară până în fundul minei (la care e coadă lungă mereu), unde este amenajată o zonă cu design futurist, unică în lume. Sunt aici diverse jocuri (mini bowling, ping pong, mini golf, biliard, teren de sport, loc de joacă pentru copii), un carusel, un amfiteatru, mai multe chioșcuri cu suveniruri și un lac foarte sărat pe care te poți plimba cu barca.

Musai să ajungeți aici cel puțin o dată, e greu de descris cum te simți la 112 metri în subsol, cu pereți înalți de sare în jurul tău! Nu uitați să lingeți niște sare de pe perete când sunteți acolo, e o tradiție care trebuie păstrată. 🙂

Înainte de ieșirea din cealaltă direcție, mai există un centru de tratament balnear cu apă fierbinte și o zonă pentru cei care doresc să facă terapie cu aerosoli. Poarta dinspre lacuri arată mult mai modern, având în apropiere și o parcare mare, care este însă deseori plină.

Mai sunt aici și multe tarabe cu prostioare de cumpărat și terase cu mâncare, la care am stat și noi, prețurile fiind chiar decente (sub nivelul celor din Cluj). De altfel, tot orașul Turda este ieftin, prețurile la localurile din centru sunt surprinzător de mici.


Băile Sărate Turda (Lacurile de la Durgău)

La câteva sute de metri de mină se află o zonă verde cu un ștrand sărat, amenajat încă din secolul XIX în scopuri balneare, renovat odată cu salina și folosit acum atât pentru tratament cât și pentru distracție. Două dintre lacuri sunt în incinta ștrandului, restul nefiind amenajate. Apa este extrem de sărată, te ține la suprafață fără probleme și dacă nu știi deloc să înoți.

Trebuie precizat că apa nu este termală, adică e doar sărată, dar nu e caldă, depinde de vremea de afară, deci se poate face baie mai ales vara. Dotările sunt modeste, însă este relativ curat, există și loc pentru cumpărat mâncare și băutură, sunt dușuri calde dar nu sunt vestiare.

Lacurile sunt semi-sălbatice, au doar niște pontoane, dar nu au malurile amenajate complet, ca la bazinele de înot. Nisipul pare adus de pe șantier, nu e potrivit pentru plajă. Spațiul este limitat, nu prea ai unde să pui o pătură. E un loc unde mergi să stai în apă și cam atât.

Prețul pentru acces este mic (10 lei), ceea ce atrage toate categoriile sociale din zonă. Există un singur autobuz de aici care să te ducă în oraș și circulă rar. Taxiurile vin mai greu seara, lucru pe care l-am aflat din proprie experiență. Pe jos este ceva de mers, sunt 3,5 km până în centru.


Concluzie?

Am fost de mai multe ori la salină și o să mai mergem. E un loc unde chiar poți duce turiști care au ajuns în această zonă. Lacurile sărate însă nu sunt ceva deosebit. Au condiții mai proaste și spațiu mai mic decât la Cojocna sau la Dej, deci aici nu suntem tentați să revenim.

Așteptăm și părerile voastre despre aceste locuri! 🙂

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close