• Menu
  • Menu

Un week-end pe la Ciucea, Valea Drăganului și Barajul Floroiu

La o oră de Cluj se află comuna Ciucea, la poalele munților Apuseni, într-o zonă cu dealuri înverzite și păduri. Este foarte ușor de ajuns aici, cu multe autobuze și trenuri sau cu mașina. Noi am ales ultima variantă. Ne-a ținut companie o cățelușă simpatică și hiper-activă.

Satul Ciucea e întins de-a lungul șoselei principale care duce de la Cluj la Oradea, drum foarte circulat. Primul obiectiv care merită văzut în zonă, la care am fost și noi, este conacul lui Octavian Goga. Acum este un muzeu memorial, atât pentru scriitorul român, cât și pentru Ady Endre, cel mai important poet maghiar din secolul XX. Cei doi au fost prieteni, de altfel.

Castelul nu este foarte renovat, ar fi necesare lucrări serioase, însă se află în litigiu de mulți ani. Octavian Goga a fost reînhumat aici conform propriei dorințe, după ce inițial a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București, monumentul-cavou având numele „Mausoleul iubirii”. Grădina este plină de verdeață, sunt stupi în apropiere, iar pe o parte a domeniului a fost construită o mănăstire și a fost adusă o biserică veche de lemn. Pe lângă clădire în sine și lucruri care aparțineau celor doi poeți, se mai poate admira o colecție de obiecte populare, adunate de-a lungul timpului.

Pe cealaltă parte a drumului național, dincolo de calea ferată, se află Crișul Repede, apele sale limpezi curgând chiar la marginea pădurii, merită făcută o plimbare pe aici. Pe noi ne-a prins și ploaia torențială, pentru a ne aminti parcă că suntem totuși aproape de munți. Vara este însă foarte frumoasă în această zonă, cu multe flori de munte, albinuțe și fluturași, veverițe și pești, vânt plăcut și aer curat.

De la Ciucea am mers a doua zi pe Valea Drăganului, sunt câțiva kilometri doar, se pot parcurge și pe jos dacă vreți să faceți mișcare. După ce treci de șoseaua principală, drumul devine mai plăcut, cu puține mașini, căsuțe țărănești frumoase și tot mai multe pensiuni. În jur e plin de dealuri cu iarbă, câteva vaci și turme de oi, e o zonă foarte… ardelenească.

După ce treci de sat, panta crește, dealurile sunt mai înalte și acoperite de brazi și stânci, aerul e mai tare și casele tot mai rare. Până la barajul (numit uneori și Drăgan) de pe lacul de acumulare Floroiu e totuși mult de mers din sat, aproape 20 km, deși drumul e fain, se recomandă totuși o mașină. Noi am găsit un localnic cu un SUV care să ne ducă până în apropiere.

De sus de pe baraj, peisajul e minunat. Lacul pare imens, are peste 290 de hectare, sunt 110 milioane m³ de apă care stau cuminți în spatele zidului de beton și îndrăznesc să iasă doar prin locul amenajat pentru turbina hidrocentralei. De sus se vede toată valea, până departe, cu sate, pășuni și păduri, iar in direcția opusă stau Munții Pădurea Craiului. Dacă sunteți în zonă, musai să ajungeți și aici!

Ne-am întors tot cu mașina până la Huedin, de unde am luat trenul până la Cluj. Au fost două zile cu mult mers pe jos, multă natură și mulți oameni faini care ne-au ajutat. O să mai revenim în această parte a țării, pentru că sunt și alte locuri frumoase de văzut, la care nu am ajuns încă.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close