Soare și stânci în mijlocul Mediteranei: o săptămână în Malta

La începutul anului, când încă era zăpadă afară, ne gândeam ce să facem vara. Am prins o ofertă foarte bună de la Wizztours și am ales Malta, o rută nou introdusă din Cluj, care a devenit între timp „destinația anului 2017”, conform unor agenții de turism. Așa am ajuns să stăm 7 zile pe o insulă dintre Europa și Africa, în jurul datei de 1 mai.

Cum se ajunge în Malta?

Din Cluj, avionul face 2 ore și jumătate până la singurul aeroport din Malta. De acolo sunt autobuze spre mai multe locuri din țară. Rețeaua de transport în comun acoperă toată țara și e bine pusă la punct. Prețul unui bilet de autobuz e 1 € iarna și 1,5 € vara. Între insule sunt feriboturi publice, la prețuri mici.

Se poate ajunge și cu mașina, prin Sicilia, însă taxele de transport sunt foarte mari (peste 100 € pe mașină, pentru câțiva zeci de kilometri între sudul Italiei și Malta). Există și varianta de a lua un vas de pasageri din Italia, Grecia sau Tunisia.

Cum este țara?

Statul este mic, compus din 3 insule, care par doar niște stânci în mijlocul mării, când le privești din avion. Populația e mai mică decât a Clujului. Sunt însă cele mai multe mașini pe cap de locuitor din Europa, e foarte urbanizată țărișoara. Drumurile sunt bune, aproape toată lumea știe engleza.

Limba este un amestec de siciliană veche, arabă și engleză. Sună ciudat, se scrie și mai ciudat. Au trecut însă doar 40 de ani de când Malta a ieșit din Imperiul Britanic, influența englezilor se simte cel mai mult, mai ales în sens pozitiv.

Țara este un muzeu în aer liber, cu mii de ani istorie, o grămadă de ruine, povești despre nenumăratele civilizații care s-au oprit în acest punct strategic din Mare Nostrum. Plajele sunt pietroase, cu puține locuri unde chiar există nisip fin pentru plajă.

Când merită mers acolo?

 La început de mai, când am fost noi, e o vreme foarte plăcută pentru plimbare. Am prins 23-27 de grade afară și soare mereu. Temperatura e aproape constantă aici, e un loc ideal pentru bătrâni care au probleme cu oasele, mulți pensionari europeni s-au retras în Malta.

Pentru baie e mai bine totuși să veniți din iunie încolo, până pe la începutul lui octombrie. Vara însă sunt uneori furtuni de nisip, noi am prins doar una mică. Vântul aduce milioane de tone de nisip din Sahara, e ca un fel de ceață gălbuie, nu se mai vede nimic la câțiva metri. Pentru plimbare și vizitat se poate veni chiar și iarna, pentru că vremea e plăcută, însă e mai ploios.

Ce mai e bine de știut?

Moneda oficială este euro. Prețurile la localuri și magazine sunt mari, la nivelul Europei occidentale, poate chiar și mai mari. E oarecum explicabil: țara e o insulă care importă aproape tot ce are. Deisgur, zonele turistice sunt mai scumpe decât restul țării.

Sunt mulți turiști și foarte mulți străini care lucrează aici. Malta s-a dezvoltat constant de la intrarea în UE. S-au făcut foarte multe lucruri faine cu fondurile europene (spre deosebire de România). Aproape toate monumentele vechi sunt renovate și puse în valoare, chiar și unele absolut banale, pe care nici nu le-ai încadra la vestigii. Oamenii știu să facă turism.

Insula mare conține capitala și este practic centrul industrial și financiar, cam totul se întâmplă aici. Insula mijlocie, Gozo, este o zonă mai rurală, cu multe vile în stil roman sau mediteranean modern. Comino, insula mică, e aproape pustie, sunt mai mult stânci acoperite de ierburi și foarte puține construcții. Merită însă vizitate toate! Noi am fost cam prin toată țara. Nu e o idee rea să vă luați un bilet pe Malta Sightseeing Bus, vă duce în toate locurile importante.

Sunt și două carduri de reduceri pe care le puteți cumpăra: Malta Pass și Malta Discount Card. Noi le-am luat pe ambele, ceea ce a fost o greșeală. Am subestimat cât de mult este de mers, ni se părea mică țara și credeam că putem ajunge peste tot. Deși distanțele par scurte pe hartă, nu prea ai cum să le parcurgi pe jos, pentru că între localități (sau zone) sunt șosele fără trotuare, iar mașinile circulă cu viteză mare (pe stânga).

Vă recomandăm deci a doua variantă de card. E mai ieftin, și, pe lângă reducerile la diferite obiective, aveți și mese cu discount la multe localuri, lucru care vă va ajuta mult, pentru că sunt scumpe restaurantele.

Golful Sfântului Paul

Asta e zona în care ne-am cazat (de fapt, cartierul se numește Bugibba). Nu e cea mai fancy zonă din țară, deci nici cea mai scumpă. Hotelul era modest, dar curat, cu camere foarte mari (inclusiv chicinetă) și aproape de mare. De la aerport am ajuns târziu noaptea, pentru că autobuzul se blocase într-un ambuteiaj. Taxiurile sunt destul de scumpe.

Numele golfului vine de la apostolul Paul, care ar fi ajuns aici prin anul 60 după Christos, conform legendei, eșuând pe o stâncă, fiind primit cu ospitalitate de maltezi, pe care apoi i-a creștinat. Istoria Maltei se definește în mare parte prin lupta cu invadatorii arabi și otomani, aceasta reflectându-se în aproape toate vestigiile, obiceiurile și arhitectura de aici.

Casele și străzile seamănă cu cele din restul zonelor de coastă ale Mării Mediterane, cu diferența că aici se construiește mult cu pietre de calcar. Sunt case făcute acum care seamănă foarte mult cu cele romane, ridicate cu 2000 de ani în urmă. Materialul este ieftin și rezistent, tradiția s-a păstrat.

Străduțele sunt înguste, culorile sunt deschise, predomină nuanța nisipului din deșert. Casele sunt frumoase și îngrijite, geamurile au obloane care se închid vara la amiază, pentru a se apăra de căldura toridă. Plimbările pe malul mării, printre bărci de pescari, pescăruși, pietre și șopârle sunt foarte plăcute!

Acvariul Național Maltez, construit recent din fonduri europene, e un loc musai de văzut, conține multe tipuri de pești și animăluțe marine, chiar și rechini & crocodili! Clădirea e modernă, cu mulți pereți din sticlă care-ți dau impresia uneori că te plimbi pe fundul mării.

Un alt loc fain din zonă este Parcul Păsărilor, o construcție aflată oarecum periferic, într-o zonă de case, care include zeci de specii de zburătoare din diferite zone, unele specifice Maltei, altele exotice, toate aclimatizate aici și foarte simpatice, mai ales pentru copii sau adulți ca noi. 🙂

Valletta

Capitala își trage numele de la Jean Parisot de Valette, Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta, care a salvat insulele în fața invaziei turcilor, în 1565. Orașul a început să fie construit chiar la sfârșitul vieții sale și păstrează încă multe elemente originale. Era printre cele mai moderne citadele europene atunci, preluând în premieră multe idei renascentiste în privința arhitecturii, cu străzi largi și planificare urbană incipientă, spre deosebire de restul târgurilor medievale.

Partea centrală din Valetta (vechea cetate) arată superb! Este printre cele mai frumoase și pitorești locuri unde am fost. Clădirile somptuoase, vechi de 1-5 secole, străzile pietonale, fortificațiile de unde poți privi marea, curățenia, magazinele, localurile, totul dă impresia de mediu aristocratic, de cultură europeană autentică.

O parte din poarta cetății era în renovare. Străzile erau pline de călători, din toate colțurile lumii. Am fost la Palatul Prezidențial, unde am putut admira o colecție de armuri medievale, atât europene cât și otomane. O parte din încăperile palatului nu erau însă accesibile din păcate, Malta deținând conducerea Uniunii Europene tocmai în acea perioadă.

Casa Rocca Piccola a fost printre cele mai interesante și inedite experiențe pe care le-am avut. Aici locuiește o familie de nobili, veche de sute de ani. Turul casei este făcut tocmai de un urmaș al lor, practic de proprietarul casei și de soția lui. Pe lângă interiorul foarte frumos, ai ocazia să afli multe detalii amuzante și mai puțin cunoscute despre viața aristocraților maltezi și britanici. În curtea interioară este și un papagal mare cu care poți interacționa, iar la subsol se află primul bunker anti-aerian din Malta.

În Piața St. George se poate bea o cafea și admira clădirile din acest „kilometru 0” al țării. La Teatrul Manoel am luat contact și cu spațiul cultural maltez din secolul XIX, influențat de francezi, italieni și britanici.

Fortul St. Elmo e fascinant din perspectiva istorică, fiind ridicat după finalul Marelui Asediu pentru a împiedica viitoare încercări ale otomanilor de a cuceri insula. Tot aici se află și Muzeul Național de Istorie, unde ai însă nevoie de mult timp pentru a vizita toate încăperile. De sus, priveliștea e minunată, te face să te gândești la oamenii care trăiau, lucrau, iubeau și mureau aici, cu veacuri în urmă.

Am vizitat și portul turistic (foarte bine amenajat, cu vapoare de croazieră din întreaga lume acostate aici) și cele câteva parcuri, făcute în perioada britanică și îngrijite cu migală – în Malta nu există păduri, solul fiind subțire, pietros și uscat, doar cu pământ adus din alte zone și irigații constante se pot menține aceste parcuri.

Malta 5D, Valletta Living History și The Malta Experience sunt niște mini-cinematografe, unde poți vedea timp de 20-30 minute documentare despre istoria țării. Sunt destinate în special turiștilor, dar nu vă sfătuim să mergeți la toate, pentru că multe lucruri se repetă, chiar dacă formatele diferă.

Fortul St. Angelo

După Valletta, dincolo de Marele Golf, se află Fortul St. Angelo, care merită la rândul lui vizitat la pas, mai ales de cei pasionați de istorie și arheologie. Tot aici am mai intrat în frumoasa biserică St. Lawrence și am admirat sutele de iahturi acostate în Vittoriosa Marina.

Lângă port se află Muzeul Maritim, unde poți afla detalii fascinante despre această țară de navigatori, definită prin comerț, transport și lupte pe apă. Am mai fost și la Palatul Inchizitorului, locuința care a fost reședința șefului justiției catolice timp de câteva secole, unde se pot găsi detalii despre modul cum funcționa această instituție cu renume atât de negativ.

Mdina

Vechea capitală a Maltei din perioada arabă, Mdina este o combinație foarte interesantă de monumente antice, medievale și moderne. Cetatea merită explorată pe jos în întregime, are tot soiul de construcții interesante. Noi am fost lângă bastion, am intrat la Palazzo Falson (o casă medievală a unui comerciant bogat), Catedrala Sf. Paul (e mereu ciudat să vezi combinația asta de catolicism cu arhitectură și limbă arabă), Muzeul Național de Istorie Naturală (are elemente specifice Mediteranei), precum și la beciurile unde erau închiși și torturați tâlharii și indezirabilii.

În afara cetății, am intrat la o fostă vilă romană, care aparținea unui demnitar din acea epocă, precum și la catacombele sfântului Paul, un loc unde se înmormântau oamenii după răspândirea creștinismului în această parte a Europei. Orășelul e mic și cochet, merită de stat la o terasă în tihnă și de simțit acel „dolce far niente” specific zonei din sudul continentului.

Golful Għajn Tuffieħa

 Am ajuns în acest loc cu nume imposibil de pronunțat pentru că… am căutat un punct de unde să putem vedea apusul soarelui în mare. După cum știți, la Marea Neagră poți vedea doar răsăritul, iar dacă tot ne aflam pe o insulă în mijlocul mării am spus să profităm de ocazie și să admirăm și momentul în care soarele se duce la culcare, „scufundându-se” în apele mării. Trebuia, deci, să mergem undeva în partea de vest a insulei, însă problema era că aici zonele de coastă sunt înalte și abrupte.

După mai multe explorări pe Google Maps, am găsit această mică plajă, foarte drăguță, cu nisip fin și puțini oameni. În jur nu se află mare lucru, doar o terasă, hotelurile și casele fiind doar mai la nord. Am stat aici tolăniți pe nisip și am privit în tăcere discul galben înghițit încet de infinitul bleumarin, în timp ce lângă noi cineva testa câteva acorduri la o chitară.

Gozo

La insula mijlocie din nord am ajuns cu un feribot public, care face curse regulate. Având un bilet pe autobuzul turistic, am făcut o tură ceva mai rapidă peste tot și am explorat mai în detaliu doar cetatea din vârf. Insula e frumoasă, cu multe case și vile unde ne imaginam că am putea locui și noi!

În port sunt zeci de bărci, iahturi și vapoare, precum și mai multe localuri pescărești care te îmbie să le treci pragul. La jumătatea drumului până în centrul insulei, poți poposi la Rotunda St. John, o biserică impresionantă, cu unul din cele mai mari domuri din lume.

Fereastra de azur, o poartă de stâncă foarte frumoasă deasupra mării limpezi și albastre, care era una din atracțiile turistice ale insulei, s-a prăbușit din păcate cu câteva luni înainte să ajungem noi. Ne-a plăcut și basilica de la Ta’ Pinu, aflată în mijlocul dealurilor înverzite, în care însă nu am apucat să intrăm.

Principalul punct de atracție al insulei este citadela din vârf, numită acum Victoria. De sus se vede toată insula și chiar marea în depăratre. Aici am vizitat vechea închisoare, unde se găsesc inscripții vechi de secole, făcute de deținuți, Muzeul de Istorie Naturală și pe cel Folcloric, impunătoarea catedrală romano-catolică și Muzeul de Arheologie unde sunt urme ale locurii oamenilor încă din neolitic.

Ne-am mai plimbat puțin pe străduțe, care seamănă cu cele de pe insula mare, însă aici viața e mai molcomă, mai rusitcă și mai lejeră. Gozo seamănă cu un orășel mici și provincial din sudul Italiei, îi lipsește agitația capitalei și stilul britanic nu prea se simte.

Comino

Cea mai mică dintre insule are foarte puțini locuitori pemanenți, fiind în mare parte o stâncă acoperită cu ierburi, unde trăiesc doar șerpi și mulți cactuși (aceștia sunt ca buruienile în Malta, îi găsești la orice margine de drum). Aridă și fără surse de apă, insula are câteva vestigii religioase, un hotel de lux și o mână de căsuțe izolate unde s-au refugiat persoane care vor să scape de jungla urbană.

În partea unde acostează navele (nu există un cheu propriu-zis) s-au deschis tarabe pentru turiști, cu mâncare, băuturi și suveniruri. Punctul forte al insulei sunt golfurile, care arată extraordinar, ca cele de pe insulele din mările calde, cu ape limpezi și albastre, fundul mării vizibil, pești colorați și stânci izbite de valuri. Insula se poate parcurge ușor pe jos în 2-3 ore, chiar dacă nu prea există drumuri, ci doar cărări.

Voi când mergeți?

Noi am crezut că o săptămână va fi prea mult, dar ne-am trezit la final că nu am apucat să vedem tot ce ne-am propus, că am mai vrea să stăm să explorăm. Nici măcar nu făcusem plajă și totuși timpul a zburat! Da, Malta e un loc fain, îl recomandăm cu drag și poate vom mai ajunge și noi acolo, să bifăm restul „punctelor verzi” de pe hartă, să facem baie și să stăm ca sirenele pe stânci! 🙂