Se spune că toate drumurile duc la Roma. Ne-am hotărât să vedem și noi dacă imaginea foarte bună pe care o are „cetatea eternă” se justifică, astfel că ne-am rezervat o săptămână întreagă pentru a explora capitala Italiei. 15 milioane de turiști ajung în fiecare an aici, ar trebui să fie ceva excepțional, nu?
Cum se ajunge la Roma
Sunt multe zboruri spre Roma din diferite orașe românești. Mai multe companii aeriene au astfel de curse, mai puțin pentru turiști și mai mult pentru românii care lucrează în Italia. Avionul face două ore din Cluj, iar fusul orar local are o oră în minus față de țara noastră.
Din aeroportul lor secundar, Ciampino, unde aterizeaza liniile low-cost, se ajunge în oraș schimbând două autobuze. Un bilet pentru 100 de minute, pe toate liniile, costă 1,50 €. E mult mai ieftin așa decât cu shuttle bus, unde prețul e 5 €.
Noi ne-am luat din aeroport un abonament pe o săptămână pe toate liniile de transport în comun, cu doar 24 € de căciulă, care ne-a fost foarte util. Valabilitatea se termină la miezul nopții în a 7-a zi, nu în ziua următoare la ora când a fost luat, cum ne-am fi așteptat. E valabil și în zona metropolitană, pe metrou de suprafață – așa am ajuns la Ostia fără să mai plătim în plus.
Ziua 1: Vreme urâtă la sosirea în Italia
Am ajuns spre seară în Roma, pe ploaie. Era o vreme mai rea decât la Cluj, ceea ce rar se întâmplă. 🙂 Am schimbat două autobuze, am mâncat la McDonalds, ne-am luat niște apă și chestii de ronțăit de la un supermarket și am mers cu al treilea autobuz până lângă hotel.
Am fost cazați în partea de vest a orașului, mai aproape de centură decât de centru. Hotelul avea 3 stele în teorie, dar în practică era modest chiar și pentru 2. Nu a mai fost deloc renovat, nici în interior și nici în exterior, probabil de când fusese construit, în urmă cu vreo jumătate de secol.
Deși se făcea curățenie zilnic, erau servicii ok și mâncare bună dimineața, totuși nu am putut trece peste mizeria acumulată de-a lungul zecilor de ani de degradare a clădirii. În plus, noaptea era frig, caloriferele mici făceau față cu greu volumului mare al camerelor și erau pornite doar câteva ore, seara și dimineața.
Prețul de 5 € plătit pentru bufet suedez dimineața s-a dovedit a fi o investiție foarte bună, cu greu am fi găsit de banii aceștia ceva mai mult decât un sandwich prin oraș, iar aici aveai de ales din câteva sortimente de mezeluri, patiserie dulce, suc, ceai și cafea.
Ziua 2: Fontana di Trevi, centrul Romei antice, grădina cu portocali
A doua zi, am început în forță cu cele mai cunoscute obiective turistice din oraș. După lungi așteptări la autobuz, care aveau să se repete zi de zi, pentru că linia care trecea pe lângă hotel era mai puțin circulată, iar traficul din oraș e infernal, am ajuns la un metrou, iar de acolo în centru.
Trebuie precizat că autobuzele sunt destul de vechi, arată mai rău decât cele din Cluj. Iar stațiile de metrou sunt mizerabile, în București e lux față de ce vezi aici. În trafic e haos, mereu aglomerație, multe scutere și motociclete care se bagă în fața mașinilor, iar aproape toți pietonii traversează ilegal.
Fântâna arteziană „di Trevi”, veche de 250 de ani, are o arhitectură superbă, fiind printre locurile care nu trebuie ratate în Roma. Din păcate, e plin mereu de turiști aici, cu greu găsești un răgaz să faci o poză sau chiar să te apropii de ea. De altfel, asta e o constantă în oraș: sunt foarte mulți vizitatori peste tot, ai mereu senzația că stai la coadă, iar noi venisem în extra-sezon, la început de decembrie…
Am trecut pe lângă Columna lui Traian, care înfățișează istoria luptelor dintre romani și daci. Vânzătorul musulman de picturi din fața ei era într-un contrast ciudat cu istoria locului. Am ajuns în Piața Veneția, la Altarul Patriei, o clădire monumentală dedicată națiunii italiene, construită după reunificarea din secolul XIX. După o scurtă discuție cu pescărușul de pe statuia lui Vittorio Emanuele II, am vizitat Muzeul Steagurilor Militare.
În spatele acestei clădiri începe vechiul centru al Imperiului Roman, numit acum Dealul Palatin. Practic, aici este o zonă destul de întinsă plină de vestigii istorice din antichitate, care pot fi vizitate pe îndelete de cei pasionați. În capăt este Coloseumul, simbolul Romei, un stadion imens pe vremea aceea, unde erau organizate luptele de gladiatori.
Pe lângă numărul foarte mare de turiști, zona este sufocată de vânzători ambulanți (mai ales pakistanezi foarte insistenți care vor să-ți ofere selfie sticks) și de tot felul de personaje ciudate care se dau în spectacol pentru bani. Într-un fel e frumoasă atmosfera, dar la un moment dat devine obositor.
Am continuat apoi cu Arcul lui Constantin, Apeductul Claudia, Băile Carcalla și Circus Maximus (locul unde se organizau curse de cai). E ciudată iarna aici, unii copaci au frunzele îngălbenite și căzute, ca la noi, iar alții, din specii meditareneene, sunt verzi, înfloriți sau chiar cu fructe. Parcă ești simultan în două anotimpuri diferite!
Am urcat apoi pe un deal, pe lângă un parc cu trandafiri, care este însă deschis doar pentru puțin timp, primăvara, când rozele sunt înflorite. Ne-a impresionat scena în care un grup mare de imigranți, mulți dintre ei musulmani, erau hrăniți la cantina socială a unei mănăstiri catolice. Sus am găsit ceea ce căutam: grădina cu portocali, un parc public foarte drăguț, cu o panoramă superbă asupră orașului și cu mulți pomi cu rod, sezonul citricelor fiind chiar atunci când am vizitat noi zona.
După o mică plimbare pe lângă râul Tibru, am coborât în cartierul Trastevere, unde am mâncat lasagna, saltimbocca alla romana și am băut vin. Localul era unul tipic italian, foarte mic, afacere de familie… și cu chelneriță din România. Am mers apoi înapoi la hotel, pentru că deși era mai cald decât la noi, se întuneca totuși pe la ora 5 și nu aveai multe lucruri de văzut seara, dacă nu ești pasionat de baruri și cluburi.
Ziua 3: Pe malul mării, la Ostia
Dacă tot eram aproape de Marea Tireniană (care e de fapt o parte a Mediteranei), nu puteam să nu ajungem și pe malul ei. De la Roma până la Ostia, care e localtitatea/stațiunea cea mai apropiată, se face mai puțin de o oră cu metroul. De fapt, doar în oraș este în subteran, după aceea iese la suprafață și e un fel de tren metropolitan.
Am ajuns la Castello di Giulio II, unde am mângâiat pisici și ne-am plimbat puțin prin zonă, printre case vechi rurale italiene. Castelul era închis, iar în Parcul Arheologic Ostia nu am intrat, pentru că nu prea aveam chef de ruine, astfel că am luat iar trenul și am mers până la capătul liniei.
Noi credeam că putem veni pe plajă până în centru de aici, aveam impresia că există un fel de alee de promenadă de-a lungul mării. Ne-am înșelat amarnic. De fapt, era doar trotuarul de lângă șoseaua paralelă cu marea, dar pe plajă era imposibil de intrat, pentru că toate terenurile erau proprietate privată, fiind închise publicului.
Trebuie menționat că Ostia este locul preferat de joacă al mafiei italiene din capitală, cam toate localurile de aici le aparțin lor și sunt frecvent diferite incidente. În ziua când am ajuns noi acolo, era plin de filtre de poliție și elicoptere care survolau zona. Abia seara am aflat că se descoperise un cadavru pe plajă și urma să înceapă un război între două clanuri mafiote.
După vreo 2 ore de plimbare aiurea pe drum, privind restaurante și terase dubioase, cu garduri mari, majoritatea închise, am ajuns totuși la o zonă unde se putea intra pe nisip. Pontonul (Pontile Di Ostia) e un loc bun pentru privit marea și făcut poze. Am prins aici un apus de soare destul de frumos.
Portul turistic e de asemenea drăguț, dar era pustiu în acea perioadă, aproape toate localurile fiind închise. Centrul orășelului are câteva străzi pietonale ce arată ok, dar în rest localitatea e modestă, mult sub așteptările noastre pentru o stațiune de lângă Roma.
Ziua 4: Bazarul cu vechituri, Piața Navona și târgul de Crăciun care nu există
Am auzit că în capitala Italiei ar exista mai multe târguri cu obiecte vintage. Curioși fiind dacă putem găsi lucruri interesante și ieftine, am ajuns la un bazar de lângă Basilica di San Giovanni in Laterano. Pe lângă vechiturile care nu erau cu nimic diferite de cele pe care le găsești la târgurile de vechituri din țara noastră, mai erau o groază de chinezării noi, vândute de africani și pakistanezi foarte insistenți. Se poate negocia foarte mult, se ajunge chiar la reduceri de peste 80%, prețul cerut inițial de ei e uriaș.
Basilica di San Giovanni in Laterano este foarte grandioasă și plină de fast în interior. Palatul Lateranense arată modest în exterior, iar Scala Sancta nu ne-a impresionat. Am luat-o pe jos prin oraș, am trecut prin Giardini Nicola Calipari unde era plin de concetățeni din România veniți la creșit și furat (de altfel, sunt ușor de recunoscut în multe locuri din capitală).
Fontana di S. Maria Maggiore, Colonna della pace și Basilica Papale di Santa Maria Maggiore ne-au plăcut. Pe lângă vestigiile antice, multe dintre ele ruine doar, bisericile medievale sunt obiectivele turistice cele mai interesante din Roma, majoritatea lor fiind în stare foarte bună.
Teatro dell’Opera arată modest pe dinafară, dar am înțeles că înăuntru ar fi mult mai somptuos. De altfel, multe din clădirile din Italia sunt așa: exteriorul nu este renovat de multe ori, iar interiorul este luxos, un contrast specific italian.
Am trecut și pe la Chiesa di San Paolo Dentro le Mura, o bisericuță mică dar drăguță, apoi pe lângă Palazzo delle Esposizioni, care are o arhitectură frumoasă. Il Tempio di Adriano e o combinație ciudată de construcție antică cu clădire nouă.
Pantheonul este printre cele mai importante lucruri de văzut la Roma. Clădirea a funcționat ca templu de aproape 2000 de ani, mai întâi dedicat zeilor păgâni romani și apoi Dumnezeului creștin. Am ajuns apoi în Piața Navona, un loc recomandat în toate ghidurile de călătorie.
Înainte să venim la Roma, ne gândeam că vrem să vedem și o piață de Crăciun. Sigur că țările din nordul Europei au cele mai interesante astfel de evenimente, la italieni fiind prea cald pentru asta. Însă am văzut totuși că ar exista și aici o piață de Crăciun, în această locație.
Nu am avut noroc. Nu era nimic aici, doar câțiva artiști de stradă care se prosteau pentru câțiva cenți. Un ospătar ne-a zis că ar fi deschis doar mai târziu, peste câteva zile. Nu știm dacă să-l credem. În programul oficial se spunea că începe în primele zile ale lunii decembrie.
Am păpat niște pizza la tavă, ceva foarte specific italian, ieftin și bun. E ca un fel de fast food, unde sunt făcute multe tipuri de pizza, în tăvi mari și se pot tăia bucăți din fiecare, după dorința clientului. Se plătește în funcție de greutate sau la număr de felii, dacă mărimea e standard. Sunt foarte bune la gust, se simte diferența pe care o dau ingredientele și condimentele originale.
Ne-am mai plimbat până seara pe multe străduțe semi-pietonale din această zonă, cu sute de localuri și magazine deschise, toate pline de oameni. E ciudat dar frumos să vezi decorațiuni de Crăciun… în palmieri, să vezi oameni care stau le terase și savurează înghețată iarna.
Ziua 5: Parcurile Romei și palatele nobiliare
După atâta plimbare printre clădiri și mașini, am decis că e nevoie de o zi aproape de natură. Am plecat deci să vedem niște parcuri drăguțe din Roma, care erau înverzite în această perioadă a anului.
Am început ziua cu Piazza del Popolo, un loc interesant, cu spații largi și clădiri frumoase din epoca modernă. De aici se urcă pe nișe trepte până la Terrazza del Pincio, de unde se vede bine această parte a orașului, până dincolo de Vatican. Parcul Passeggiata del Pincio are peste 200 de busturi ale diferitelor personalități care au marcat istoria urbei.
Ne-am continuat plimbarea prin parcul care aparținea familiei Borghese, ajungând la un mic lac cu păsări acvative, unde poate fi văzut și Tempio di Esculapio. În apropiere se află și grădina zoologică a Romei, iar în celălalt capăt al zonei verzi este și Museo e Galleria Borghese, o colecție de artă din secolele XV-XVIII găzduită de fosta vilă a familiei nobiliare.
Ne-am plimbat apoi pe jos până la domeniul familiei Savoia, unde se afla vila fostului rege al Italiei până la al doilea război mondial. Nu am găsit vila și nu am ajuns nici la bunkerul făcut pentru monarh, în schimb am mers pe poteci printr-un soi de pădure urbană și am ajuns la un lac, la Parco di Villa Ada.
De aici am luat un autobuz până la alt parc, de lângă Villa Torlonia, reședința fostului dictator fascist Benito Mussolini. Aici este un muzeu cu obiecte legate de fostul lider, precum și alte clădiri și monumente interesante. Ne-am încheiat ziua cu zona Piazza Bologna, care nu prea ne-a impresionat.
Ziua 6: Vatican, centrul catolicismului
Sosise momentul să vizităm și kilometrul zero al religiei occidentale: Cetatea Sfântului Scaun. Vaticanul este în teorie un stat independent, dar în practică de fapt un mini-cartier al Romei, adică câteva clădiri și un parc, înconjurate de un zid vechi.
Piazza San Pietro e accesibilă tuturor, aici au loc slujbele în aer liber cu ocazia diferitelor sărbători creștine. Cozile pentru intrarea în Basilica di San Pietro sunt imense, însă se mișcă destul de repede. De fapt, blocajul ține de verificarea de securitate a vizitatorilor, care se face ca la aeroport, pentru a preveni incidente teroriste.
Biserica este cel mai mare lăcaș de cult creștin din lume. Amenajările din interior sunt extraordinare, reflectând excepționala bogăție pe care această capitală de imperiu spiritual a atras-o de-a lungul secolelor de dominație asupra Europei. Din turn se vede superb o mare parte din Roma. E o adevărată provocare să urci până acolo: sunt 551 de trepte, pe alocuri destul de abrupte.
Muzeele Vaticanului conțin o colecție uriașă de opere de artă extrem de valoroase, adunate în ultimul mileniu. Spațiile sunt foarte mari, coridoarele largi sunt pline de statui din epoca romană, cupolele magnifice sunt pictate de cei mai renumiți artiști renascentiști. Capela Sistină e doar una din numeroasele locuri incredibile de aici. Acest epicentru al puterii și avuției vestice trebuie neapărat văzut, măcar o dată în viață, de oricine vrea să înțeleagă istoria globului.
În apropiere de Vatican se află Castel Sant’Angelo, o altă redută antică care merită explorată mai în detaliu. După un popas pe malul Tibrului, unde am observat pescarii și oamenii care fac jogging pe maluri, am intrat puțin în biserica Santissima Trinità degli Spagnoli pentru a vedea cum are loc o slujbă de seară la catolicii italieni.
Ne-am încheiat ziua cu o plimbare în zona Piazza di Spagna, plină de magazine luxoase, cu prețuri extrem de mari. Am văzut aici niște haine pe care noi nu le-am purta nici dacă le-am găsi la second, pentru că arată oribil, dar pe care alții dau mii de euro. În schimb, străzile din această parte a orașului sunt mai bine întreținute, localurile și hotelurile fiind destinate celor bogați care vor să epateze.
Ziua 7: Civitavecchia, portul Romei
În următoarea zi am avut chef să vedem iar marea, pentru ultima oară în acest an. După ce Ostia ne-a dezamăgit, am decis să vizităm și Civitavecchia, despre care auzisem lucruri mai bune. Aici se ajunge tot cu un tren metropolitan, dar abonamentul nostru nu era valabil până acolo. Am aflat asta doar luând o mică amendă de la controlor. 🙂 Cei 60 km i-am făcut cam într-o oră și jumătate.
Aici plaja este ușor accesibilă pentru public. Ne-am plimbat pe nisip până la Forte Michelangelo, o fortăreață medievală, iar apoi am explorat portul, care se află în plină extindere. Acum vin aici vasele de croazieră de peste mări și țări. În urmă cu două milenii era locul de unde corăbiile romanilor plecau spre toate colțurile imperiului.
Am hoinărit și prin oraș, care ni s-a părut foarte fain, mult mai liniștit și bine amenajat decât tot ce văzusem în ultimele zile în Italia. Avea și aerul acela mediteranean pe care-l mai găsisem în Malta și Cipru, ne-am simțit bine aici. Faleza este un loc bun de promenadă, iar terasele de pe malul mării sunt irezistibile. Merită venit aici!
Ziua 8: Întoarecerea acasă și părerea noastră
În ultima zi din Italia nu am avut prea mult timp pentru plimbare. Am mers doar puțin prin zona Cornelia, am stat prin Parco di Villa Carpegna și am schimbat 3 autobuze până la aeroport. Soarele care strălucea deasupra palmierilor ne-a făcut să regretăm că trebuie să zburăm spre zone mai reci.
Ce să vă spunem despre Roma? Ne-a plăcut, dar a fost sub așteptările noastre. Este un oraș cu un tezaur cultural imens. Sunt aici mii de monumente, clădiri, opere de artă și vestigii arheologice, construite în mii de ani de strămoșii locuitorilor din prezent. Iar azi sunt multe clădiri de pe care cade tencuiala, multă mizerie peste tot, mai mult gunoi decât am văzut în capitala țării noastre, dar și multe pretenții exagerate și prețuri mari.
Da, merită să mergeți la Roma, dar nu vă așteptați să fie ca în filme sau ca în țări nordice cu o cultură diferită. Aici este un amestec frumos și urât, curat și murdar, cultură și kitsch, oameni de bun simț și profitori de toate tipurile, civilizație și barbarie. Poate e normal să fie așa, în fosta capitală a celui mai mare imperiu pe care l-a avut Pământul. Poate că acest melanj este un fel de medie a tuturor influențelor pe care le-a avut acest oraș, considerat mult timp centrul lumii. Ciao!
