După cele câteva zile de plimbări și bălăceală petrecute la Călimănești-Căciulata, am pornit mai departe în călătoria noastră de august, spre Curtea de Argeș. Aici plănuisem să vizităm Mănăstirea și Curtea Domnească.
Pe timpuri prima capitală a Țării Românești, este un oraș micuț, turistic poate doar în zona centrală unde se află principalele obiective de vizitat, cu o stradă lungă străjuită de copaci înalți, de-a lungul căreia sunt înșirate câteva tarabe cu suveniruri.
Odată ajunși la destinație, după ce am parcurs un drum destul de prost (mai ales de la Râmnicu Vâlcea încolo), am căutat un loc de parcare care să fie cam la jumătatea distanței dintre obiectivele pe care ne propusesem să le vedem și am luat-o încet la pas spre mănăstire.
Fântâna lui Manole
Înainte să intrăm în curtea mănăstirii, am traversat spre stânga pentru a vedea Fântâna lui Manole, un obiectiv pe care-l însemnasem mai devreme pe hartă. Legenda spune că izvorul a apărut aici pe locul unde a căzut Meșterul Manole încercând să zboare cu niște aripi din șindrilă de pe acoperișul Mănăstirii, rămas acolo împreună cu meșterii săi după ce domnul Neagoe Basarab a poruncit dărâmarea schelelor de frică să nu construiască zidarii o nouă mănăstire la fel de frumoasă ca a lui. Fântâna se află la intrarea într-un mic parc, este bine renovată și întreținută, iar apa este gustoasă și răcoritoare.
Mănăstirea Argeș
După ce ne-am potolit și noi setea, am mai mers cam o sută de metri până la mănăstire. Orice om trecut prin școala românească cunoaște zidurile acestui locaș de cult ca fiind locul în care și-a găsit sfârșitul Ana, zidită de vie de soțul său, Meșterul Manole, care și-a jertfit frumoasa consoartă pentru ca impozanta lui construcție să nu se mai năruie în timpul nopții.
Edificiul mănăstirii și cel al bisericii sunt impresionante, mărețe, păzind file de istorie de secole a neamului românesc. Parcul care le adăpostește este frumos, curat și aranjat cu grijă și dăruire de mâini harnice.
Lângă mănăstire se află un edificiu mai nou, care adăpostește necropola regală, locul unde odihnesc o parte dintre membrii trecuți în amintire a familiei regale a României.
Curtea Domnească
Rămășițele curții domnești se află în centrul orașului și sunt împrejmuite cu ziduri din piatră. Din vechile edificii ale curții se mai pot vedea doar câteva pivnițe și fragmente de construcții. În acest loc a fost și casa lui Neagoe Basarab, ctitorul mănăstirii Argeș. Asupra paginilor de istorie din pietrele străvechi, veghează Biserica Domnească, construită în secolul XIII și aflându-se încă într-o stare foarte bună. Biserica a servit pentru un timp îndelungat drept necropolă a domnilor munteni și este deschisă pentru vizitare.
După ce am vizitat obiectivele de pe lista de călătorie, am mâncat ceva la o terasă de pe strada principală și am pornit mai departe în aventura noastră – spre Dunăre, despre care vă povestim în articolul următor.
