Iată că am ajuns cu depănatul amintirilor și la primul nostru road trip: 600 km făcuți cu mașina în 3 zile. Am pornit din Cluj, într-o dimineață frumoasă de august, spre Alba Iulia, pe șosea, prin Turda și Aiud. Am ajuns după 2 ore în cetatea Alba Carolina, pe care o mai vizitasem cu 3 luni înainte.
Nu se schimbaseră prea multe de atunci. De data aceasta însă am prins și o schimbare de gardă la poarta cetății. Erau invitate și niște trupe de reenactment din vestul Europei, echipate complet, cu haine și dotări care reproduc fidel pe cele de acum câteva secole.
După o plimbare prin cetate și o vizită la Catedrala Unirii, am plecat mai departe, spre sud. Am poposit la un local de pe marginea șoselei, pe lângă Sebeș, unde am mâncat ceva în grabă și ne-am continuat traseul.
Am făcut însă o mică greșeală: GPS-ul a fost setat să ne ducă pe cel mai scurt drum, nu pe cel mai rapid. Am ajuns astfel pe niște drumuri secundare în județul Hunedoara, care au devenit progresiv tot mai proaste, până când am ajuns pe o pantă neasfaltată, în mijlocul pădurii, lângă o râpă, unde cu greu trece o mașină de teren. Am avut mare noroc cu vremea bună și șoferul experimentat care ne-a scos la liman.
După această aventură, am convins GPS-ul să ne ducă doar pe drumuri principale, pentru că bietul de el nu știa că în România drumurile județene sau comunale sunt de fapt trasee montane unde se recomandă să mergi doar cu tancul. Am trecut prin Petroșani și am ajuns spre seară la Târgu Jiu, unde ne-am cazat la o pensiune foarte drăguță, chiar lângă Parcul Constantin Brâncuși.
Am vizitat Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii și ne-am plimbat puțin pe malul Jiului, la asfințit. A doua zi dimineață, am fost și la Coloana Infinitului și am dat o tură prin zona pietonală din centru, care arată surprinzător de bine, având în vedere că sunt puține clăriri vechi și mai multe blocuri în jur. Apoi am plecat înapoi spre nord, pe drumuri mai bune de data asta.
Am făcut o scurtă oprire la Mănăstirea Lainici, așezată într-o zonă superbă de pădure. Din păcate, era sărbătoare în ziua aceea, așa că a fost mare aglomerație. Am continuat spre nord, până la Hunedoara. După o pauză și o pizza, am mers la castel, singurul obiectiv turistic din oraș.
Castelul Corvinilor (sau al Huniazilor) este printre cele mai frumoase cetăți medievale din România. De fapt, e printre puținele care s-au păstrat într-o stare bună și a fost renovat. Din păcate, regimul comunist nu a ținut cont de moștenirea culturală transilvăneană, considerând edificiul un simbol al aristocrației maghiare, astfel că s-au consturit fabrici în jurul lui, care s-au închis între timp, așa că acum peisajul arată dezolant.
Merită vizitat însă, e foarte interesant și în interior. Am rămas în oraș peste noapte, la un hotel comunist renovat, cu camere decente. Ne-am plimbat noaptea prin orașul pustiu, cu străduțe sărace și oameni plecați din țară și ne-am amintit că suntem niște norocoși, că ne-am născut în niște familii ok… și că ne-am găsit unul pe celălalt. 🙂
Am pornit mai departe și după scurt timp am ajuns la Deva, unde nu am mers prin centru, fiind interesați doar de o scurtă vizită prin cetate. Am oprit la poalele ei și am urcat pe jos, fiind convinși că mersul e mai sănătos decât telescaunul. 🙂 Cetatea e mai mult o ruină, deși a fost renovată, însă puține ziduri s-au păstrat intacte. Însă panorma de sus e superbă, se vede tot orașul și mulți kilometri în jur. Musai de venit și aici!
Am continuat drumul și următoarea oprire a fost la Aiud, unde credeam că vom vedea ceva frumos în cetatea de aici. Am fost însă un pic dezamăgiți, lucrările de renovare abia începeau, iar ceea ce se putea vedea erau doar niște ziduri marcate de trecerea timpului și clădiri ale Bisericii Reformate, închise duminica la acea oră.
La Cluj am ajuns seara, pe alt traseu, alegând autostrada de această dată. Am mai stat la o terasă, puțin obosiți, să povestim despre experiența avută. Ne-a plăcut și ne-a deschis gustul: vrem un road trip mult mai lung, un tur al țării data viitoare!
