La 20 de kilometri de Cluj se află lacul de acumulare Gilău, în localitatea cu același nume, format din unirea Someșului Rece cu Someșul Cald. Din acesta provine Someșul Mic, care traversează orașul Cluj-Napoca.
Se poate ajunge aici cu mașina (șoseasua traversează barajul), în 30 minute (sau mult mai mult când e aglomerație în Florești, lucru care se întâmplă des), sau cu autobuzul, care te lasă în centrul comunei și mai ai de mers pe jos vreun sfert de oră. Noi am ales ultima variantă.
Străzile din sat sunt asfaltate, iar vechile căsuțe țărănești sunt înlocuite treptat de case moderne, unele cu bun gust, altele mai puțin… La baraj se ajunge foarte ușor, fiind principalul obiectiv din Gilău. Există mai multe păstrăvării în zonă, care au profitat de abundența apei; nu am gustat peștele de data aceasta, dar l-am pus pe listă. 🙂
Pe marginile drumurilor găsești uneori țărani care încearcă să-ți vândă ciuperci proaspăt culese din pădurile care predomină în zonă. Oricât de tentante ar fi, noi nu am cedat, pentru că nu prea avem încredere în stilul acesta de comerț când vine vorba de un produs care poate fi periculos.
Barajul este impresionant! Chiar dacă nu este printre cele mai mari din țară, gândul că mii de tone de apă sunt ținute în loc de un simplu „zid” de beton te face să meditezi la forța naturii și ingeniozitatea umană. Există, desigur, și o hidrocentrală care profită de energia gratuită oferită de apă și munte.
Din păcate, pe apă plutesc deseori gunoaie, mai ales sticle de plastic, aruncate de oameni care nu respectă nici natura și nici pe semenii lor. Sunt însă și mulți pești, precum și păsări acvatice. Noi am admirat niște rațe cu puii lor, care înotau dragălăș aproape de mal, vâslind cu lăbuțele lor perfect croite pentru bălăceală, într-o formație dreaptă, ordonată, aproape militară.
Lacul este înconjurat de pădure, peisajul e superb! Nu sunt permise bărcile cu motor, ci doar cele clasice, iar înotul e recomandat doar pentru profesioniști, adâncimea fiind foarte mare. S-au construit deja câteva vile și cabane pe maluri, probabil vor urma și pensiuni, zona este încă aproape virgină din punct de vedere turistic.
Lângă lac se află Motel Gilău, un hotel + restaurant foarte bine amplasat, dar din păcate nu prea renovat și excesiv de scump. Dar din curtea lui se poate coborî pe ponton, unde sunt câteva bănci și butuci de pe care poți admira micile valuri de pe luciul apei, agitația peștilor și foșnetul copacilor. Calmul te pătrunde în acest loc liniștit, atât de diferit de orașul din apropiere.
Nu sunt multe lucruri de făcut aici. E mai mult un loc pentru relaxare, plimbare, poze și deconectare de la jungla urbană clujeană. Mai este și castelul Wass-Banfy în Gilău, monument istoric, un conac boieresc din perioada austro-ungară, dar care din păcate e mai greu de vizitat deocamdată, fiind privat, renovat incomplet și… cu mulți câini amenințători în jur. 🙂
Am luat o ocazie și ne-am întors la Cluj, mai împăcați cu universul și cu noi înșine, după această mică doză de natură, înlănțuită de om, dar tot frumoasă și puternică.
