Plimbare de toamnă prin Basarabia: Orheiul Vechi, Cricova, Cojușna și câteva mănăstiri



După ce am terminat scurtul traseu de 2 zile prin Moldova din dreapta Prutului, am ajuns la ceas de seară pe malul din stânga al râului, trecând granița pe la vama Albița / Leușeni. După doar o noapte de odihnă la Hîncești, am reluat a doua zi în zori traseul prin Basarabia.

Orheiul Vechi

La 55 km de Chișinău se află unul din cele mai interesante obiective turistice din Moldova: Complexul muzeal Orheiul Vechi, traversat de râul Răut și înconjurat de măreția naturii. Se găsesc aici vestigii din mai multe perioade istorice, amestecate și haotice, marcând trecerea timpului peste acest capăt de est al civilizației europene.

Ruinele antice sunt aproape distruse, mai există doar câteva pietre din vechea cetate geto-dacică Petrodava. Resturile ei au fost acoperite cu pământ de arheologi după cercetări sumare, pentru a nu fi mutate de cei din zonă spre propriile gospodării.

Așezarea medievală a început să fie construită în secolul XII, fiind edificate case din lemn și pământ. Două secole mai târziu, în timpul invaziei tătaro-mongole, a fost ridicată o fortificație din piatră, care ar fi fost chiar reședința conducătorului Hoardei de Aur, conform unor surse. Din locul unde sălășluia cândva vechea cetate se deschide o priveliște extraordinară asupra împrejurimilor pitorești.

În perioada lui Ștefan cel Mare, cetatea a fost refăcută și întărită, devenind parte a sistemului de apărare al Moldovei medievale. La sfârșitul anilor 1500, fortăreața a fost distrusă, iar locuitorii s-au mutat în zona unde azi există noul oraș Orhei.

Au rămas puține urme ale cetăților din Evul Mediu care se mai pot vedea azi. În schimb, sunt foarte interesante casele săpate în stâncă de la Butuceni – de fapt niște peșteri la mare înălțime, greu accesibile, unde oamenii s-au refugiat în perioadele agitate ale invaziilor străine. De asemenea, unele au servit drept schituri pentru călugării care doreau să rupă legătura cu cele lumești.

Biserica rupestră și peșterile de lângă ea, precum și mănăstirea sunt frumoase și merită vizitate. Trebuie menționat însă că, din păcate, și acestea au continuat vechiul obicei al zonei, de a construi edificii noi peste vechile vestigii, ștergând iremediabil urmele trecutului.

Întreaga zonă este fascinantă, atât geografic, datorită dealurilor înverzite, văilor și stâncilor care se completează armonios, cât și cultural, din perspectiva melanjului de civilizații, etnii și religii care și-au dus traiul aici de-a lungul timpului.

Orașul Orhei

15 km mai departe, spre nord est, se află noul oraș Orhei. La o primă impresie, acesta arată destul de bine, centrul fiind renovat și aranjat, cu străzi curate și multă verdeață. Nu am stat foarte mult aici, însă ce am văzut ne-a depășit așteptările.

Poate cel mai bun loc pentru vizitatori este Orhei Land, o zonă de distracție și relaxare inaugurată recent care se poate compara cu spații similare din Europa. Situat pe malul lacului Orhei, parcul se întinde pe câteva hectare și cuprinde locuri de joacă pentru copii, terase, chioșcuri, amfiteatru pentru evenimente, spații verzi pentru plimbare și un ponton cu bărci și hidrobiciclete pentru cei care doresc să navigheze.

După un prânz tradițional, denumit haios „cărniță la oliță” la unul dintre localurile din oraș, ne-am continuat drumul spre următoarea destinație.

Mănăstirea Curchi

La mai puțin de 20 km de mers pe șosea se află așezământul monahal Curchi, fondat în anul 1773 și renovat recent. Ca majoritatea mănăstirilor, și aceasta este așezată într-un loc foarte frumos din mijlocul naturii, pe malul unui lac, la marginea pădurii.

Aleile pietruite, curate și mărginite de flori, străjuite de copaci înalți, te îndeamnă la plimbări meditative, iar aerul proaspăt te face să te simți revigorat și puternic, de parcă tot bagajul de reziduuri negative s-a curățat ca prin minune și a mai rămas doar puritatea soarelui care mângâie frunzele verzi și firele de iarbă.

Vinăria Cricova

Deși Crama Mileștii Mici este cea mai mare din lume, totuși beciurile de la Cricova sunt mai cunoscute, fiind așezate la periferia capitalei și deci mult mai accesibile pentru străinii care le vizitează. De altfel, aici totul este organizat cu gândul la turiști și la delegații oficiale, existând dotări de bună calitate în acest scop.

Noi am mers cu prima grupă de vizitare, deoarece la orele matinale și prețurile sunt mai mici. Cei care doresc să pătrundă în hrubele subterane o fac cu un trenuleț electric, care parcurge o mică parte din cei 80 km de tuneluri. Labirintul subteran are o suprafață de 53 de hectare și adăpostește peste 1 milion de sticle de vin, unele cu valoare istorică deosebită.

Aici au colecții personale numeroase personalități, inclusiv din România, cum ar fi actualul președinte, dar și din Europa și restul lumii, de la Angela Merkel până la Vladimir Putin. De altfel, ultimul și-a sărbătorit ziua de naștere în urmă cu câțiva ani, într-un salon de protocol din vinărie.

Vizitatorii pot vedea tot procesul de producere și depozitare al vinurilor, pot degusta mai multe tipuri de vinuri și bucate tradiționale moldovenești, pot urmări un documentar despre istoria cramei și pot achiziționa sticle pentru a le oferi cadou sau pentru colecția proprie, la prețuri mai mici decât în supermaketurile românești.

Atmosfera din galerii este unică, seamănă într-un fel cu cea dintr-o salină. Temperatura este aproape constantă, pentru ca vinurile să aibă cele mai bune condiții de păstrare și maturare. Sticlele vechi, pline de praf și păianjeni, unele de peste un secol, au rezistat la trecerea timpurilor zbuciumate de deasupra…

Mănăstirea Căpriana

La mai puțin de o oră de mers cu mașina se găsește încă un locaș spiritual: Mănăstirea Căpriana. A fost ridicată cu 600 de ani în urmă de țăranii liberi din zonă, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun și este singurul monument de cult medieval păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova.

Complexul monahal include biserici, chilii pentru călugări și locuri de cazare și întâlnire pentru oficialii mitropoliei. Din perioada medievală au rămas puține urme, mănăstirea trecând prin mai multe perioade de declin și restaurare, dar în prezent se află într-o stare foarte bună. Zona din jur este superbă, locul fiind înconjurat de păduri dese de foioase.

Mănăstirea Hîncu

25 km mai la vest se află o altă mănăstire: Hîncu. Aceasta a fost întemeiată la 1677 de boierul cu același nume. Situată într-o zonă minunată, în mijlocul codrilor, cu un iaz la intrare, multe flori și cărări umbrite de brazi falnici, lăcașul de cult este unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am vizitat până acum.

Recomandăm acest loc pentru o plimbare în aer liber, într-un spațiu liniștit și senin, unde te poți reculege și poți simți comuniunea cu natura, te poți reîntoarce la starea ta normală de ființă umană legată de țărână, de plante și vietăți, de ciclurile anotimpurilor și de simplitatea profundă a vieții pe Pământ.

Vinăria Cojușna

Spre deosebire de Mileștii Mici și Cricova, la Cojușna se află o cramă mai mică și mai nouă, fondată după destrămarea Uniunii Sovietice de un om pasionat de vinificație care și-a dedicat viața acestui scop. Chateau Cojușna este localizat la 20 km de Chișinău și se mai numește și vinăria „Migdal-P”.

Deschisă în anul 1995, fabrica de producere a vinurilor are aparatură modernă și exportă în toată lumea, de la Europa și Rusia până la China. Zona viticolă este însă foarte veche, viile de pe dealurile de lângă cramă fiind menționate încă din primele scrieri ale cronicarilor ca locuri unde se produce vin bun.

Turul pe care un vizitator îl face aici este mai scurt, dar la fel de interesant. Chiar dacă nu are o colecție imensă de sticle sau galerii subterane lungi, vinăria oferă șansa de a vedea în detaliu cum se lucrează la producerea unui vin și în plus nu există aglomerația de la cramele mai cunoscute. Tot aici se pot organiza și evenimente și se poate vedea întreaga vale din turnul special amenajat în acest sens.

Înapoi în România

După acest road trip prin Basarabia, ne-am întors în țara-mamă și am făcut o scurtă oprire la Iași, despre care vă vom povesti în episodul viitor.

Poate că Republica Moldova nu este atât de renumită ca destinație turistică precum alte țări europene, dar noi vă sfătuim totuși să dați o tură și pe aici. Prețurile sunt accesibile, peisajele sunt faine, mâncarea e bună, iar dacă nu vreți să vedeți crame și biserici, mergeți măcar la Cetatea Soroca să puteți spune tuturor că ați ajuns pe malul Nistrului. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *