Prima noastră călătorie a fost la 100 km de Cluj, în cetatea Alba Carolina. Este ușor de ajuns aici, faci cam o oră și jumătate din Cluj cu mașina, două ore cu autocarul sau două ore și jumătate cu trenul. Șoseaua e bună, iar calea ferată cam veche, ceea ce duce la viteze mici.
De ce am mers la Alba? Pentru că nu mai văzusem cetatea după renovare. Ne-a mânat mai puțin fiorul patriotic și mai mult dorința de a vedea construcțiile medievale. În plus, era o zi minunată de primăvară, iar la Alba Iulia avea loc Festivalul Roman Apulum, deci toate condițiile erau perfecte pentru o escapadă de o zi.
Sunt 4 trenuri directe din Cluj, iar autobuze circulă foarte multe, cam la fiecare jumătate de oră, din autogară. Se găsesc de asemenea multe ocazii, de pe Calea Turzii sau cu BlaBlaCar. Prețul este aproximativ 40 lei cu trenul, 20 lei cu autocarul și 15 lei cu ocazia.
Am ajuns, deci, dimineața (nu foarte devreme) în autogara din Alba Iulia, iar de acolo până în centru am făcut câteva minute pe jos. Cetatea are mai multe porți, merită însă făcut și un ocol în jurul ei, pe sus, pentru că se vede frumos orașul și dealurile înverzite din zonă.
Noi am trecut mai întâi pe la Biserica Mihai Viteazul, construcție din lemn relativ recentă (1988), dar care se dorește continuatoarea celei din 1597, ridicată de domnitorul român. Apoi am intrat pe poarta III în cetate, care a fost renovată în 2013 și arată acum foarte bine.
Am văzut castrul roman și vestigiile antice, rămășițele medievale și monumentele arhitectonice moderne, din 1714 când cetatea a primit forma actuală. În acea perioadă a fost gândită mai mult ca o reședință aristocratică decât o structură de apărare, pentru că deja erau folosite tunuri destul de puternice, care făceau inutile vechile ziduri și șanțuri.
Câteva obiective care merită văzute sunt: Catedrala Romano-Catolică, Palatul Principilor Ardealului, Bastionul Sașilor și cele 3 fortificații, Palatul Apor, Monumentul Custozza și toate porțile cetății. Pentru cei pasionați de istorie, merită văzute și Muzeul Principia (cu vestigii romane), precum și elementele naționale românești: Catedrala Încoronării, Muzeul Național al Unirii (care este de fapt muzeu de istorie) și Sala Unirii.
Fiind festival, ne-am plimbat printre tarabe, am mâncat junk food, ne-am uitat la niște spectacole cu trupe de reenactment (daci și romani) precum și teatru de amatori, ne-am cumpărat prostioare, am făcut poze cu statuile împrăștiate pe alei (care nu prea sunt în multe locuri din România) și am dat ture prin toate cotloanele cetății. Iar apoi, când ne-am hotărât să plecăm, ne-a prins ploaia torențială și ne-am ascuns într-o cafenea la un ceai aromat.
Nu am mai stat prea mult prin restul orașului de această dată. Oricum, cetatea e de departe cel mai important punct de atracție turistică. Merită văzută, o recomandăm atât românilor cât și străinilor. Însă e ideală pentru o călătorie de o zi, mai mult de atât poate fi plictisitor.
