Mini road-trip prin Moldova: Suceava, Târgu Neamț și casele lui Ion Creangă



Într-o zi plăcută de toamnă am decis să mergem pentru câteva zile în Basarabia. Dar cum drumul de la Cluj era cam lung, ne-am gândit să facem un popas și în „Moldova românească” pentru a mai descoperi încă un colțișor de țară. Am făcut aproape 6 ore cu mașina din Cluj până la Suceava, un drum frumos de-a lungul frumuseții Bucovinene și prin pasul Tihuța, o zonă foarte frumoasă cu munți înalți și păduri de brad și mesteacăn.

Muzeul Satului Bucovinean din Suceava

Primul obiectiv la care am ajuns a fost parcul etnografic aflat în aer liber lângă cetatea Sucevei. Nu este foarte mare, dar e destul de bine întreținut și interesant de vizitat, mai ales pentru turiștii străini, dar și pentru noi, pentru că am avut ocazia să învățăm lucruri interesante despre tradițiile străvechi ale zonei.

Zona adăpostește o colecție de câteva zeci de case tradiționale din Bucovina, plus bisericuțe de lemn, mori de apă, hambare și fântâni, toate adunate din numeroase localități din nordul țării. Majoritatea sunt din secolul XIX, dar există și exponate chiar mai vechi.

Incursiunea în această lume a tradițiilor românești e mereu fascinantă și îți dă un sentiment de nostalgie, făcându-te să te gândești la casa bunicilor și la copilărie, la vremuri dragi, mai simple, mai calde, mai frumoase…

După ce am fost în trecut la muzee populare similare din Cluj, Timișoara, Sibiu și București, am putut face acum comparația cu cel din Suceava, pentru a vedea specificul fiecărei zone etnografice.

Cetatea de Scaun a Sucevei

Am intrat apoi în cetate, care a fost renovată în urmă cu câțiva ani și arată foarte bine acum. Din fericire, fiind o zi lucrătoare și o perioadă extra-sezon, erau puțini vizitatori, astfel că am putut să o admirăm în tihnă.

Fortificația a fost construită în secolul XIV pentru a apăra principatul de atacurile otomanilor, fiind extinsă și întărită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Cetatea a fost distrusă la sfârșitul secolului XVII, iar primele săpături arheologice au început doar două secole mai târziu, în timpul administrației austriece.

Deși a fost consolidată și studiată în perioada comunistă, construcția a rămas la stadiul de ruină până recent, când a fost renovată cu ajutorul fondurilor europene. În prezent se află într-o stare mult mai bună, având dotări și tehnologii avansate pentru a aduce turiștii mai aproape de acele vremuri, cum sunt proiecțiile holografice cu scene istorice.

Vizitatorii se pot plimba prin interior, printre mai multe rânduri de ziduri groase, pot pătrunde în pivnițele unde erau provizii sau temnițe și pot urca sus pe metereze, de unde priveliștea asupra orașului și dealurilor înverzite este superbă.

Ne-au plăcut și obiectele păstrate aici, de la piese de îmbrăcăminte specifică epocii până la arme, vase, monede și bijuterii medievale moldovenești. Merită urmărit și filmul proiectat într-una din săli, care explică în detaliu istoria zbuciumată a acestui loc important pentru istoria noastră.

Centrul municipiului Suceava

Deoarece se făcea seară și noi nu aveam foarte mult timp la dispoziție, ne-am abținut de la a vizita alte locații frumoase din oraș, cum ar fi bisericile și mănăstirile, alegând în schimb să facem o plimbare prin zona centrală și prin Parcul Uniunii Europene.

Centrul vechi nu este foarte mare, s-au păstrat puține clădiri din perioada antebelică. Sunt câteva construcții frumoase care adăpostesc acum instituții, muzee și hoteluri, care merită privite de călătorul răbdător. Ne-a plăcut că există o parcare subterană, astfel că nu sunt mașini parcate peste tot și se poate umbla în voie.

Zona pietonală include magazine și terase cu prețuri decente, astfel că ne-am așezat și noi într-un astfel de loc pentru a mânca ceva. Sunt multe blocuri comuniste aici, peisajul ne-a adus aminte de centrul orașului Târgu Jiu. E totuși un loc unde poți poposi câteva ore fără să regreți.

Cetatea Neamțului

A doua zi de dimineață am plecat spre Târgu Neamț, un mic orășel moldovenesc așezat pe dealuri verzi, cu gospodării frumoase, dar și cu omniprezentele blocuri gri. Din Suceava până aici se face puțin peste o oră cu mașina. Am parcat în apropiere de cetate și am urcat pe jos în scurt timp până la aceasta, pe un drum asfaltat la poalele pădurii.

Și această fortificație a fost refăcută recent și se află într-o stare foarte bună, astfel că nu duce lipsă niciodată de vizitatori curioși. Istoria ei este similară cu a celei din Suceava: a fost construită în aceeași perioadă (sfârșitul anilor 1300), întărită de marele voievod moldovean Ștefan cel Mare și distrusă după trei secole.

Lăsată în paragină timp de peste un veac, a fost îngrădită abia la jumătatea sec. XIX, consolidată doar 100 de ani mai târziu și renovată doar cu un deceniu în urmă, tot cu bani europeni. Construcția este mai mică decât cea din Suceava, dar podul de acces este mai spectaculos, iar peisajul ce poate fi observat de sus e impresionant.

La poalele cetății curge râul Neamț, cunoscut și sub numele de Ozana din scrierile lui Ion Creangă, celebrul autor de povești și literatură populară cu care românii fac cunoștință încă din fragedă copilărie. În zare se poate vedea un platou de zeci de kilometri cu case, pășuni, drumuri și pâlcuri de copaci. Pădurea de lângă cetate e o arie protejată ecologic.

Fortificația avea un rol militar și în interior se găsesc vestigii ale acelor timpuri, care ne fac să ne imaginăm cum au luptat strămoșii noștri pentru a-și apăra viețile, familiile și micile avuții în fața invaziilor turcești, tătare și poloneze. Recomandăm și acest loc, chiar și pentru cei care nu sunt pasionați de istorie, măcar pentru niște poze faine. 🙂

Casa copilăriei lui Ion Creangă din Humulești

La mică distanță, pe o stradă secundară din oraș se găsește casa în care a crescut Ion Creangă și despre care a scris în celebrul său roman „Amintiri din copilărie”. Muzeul de aici cuprinde casa în sine, de fapt un bordei modest, construit în stilul specific al țăranilor moldoveni de acum două secole, precum și obiectele de uz casnic din interior și câteva lucruri care aparțineau autorului.

E un loc mic, care poate fi văzut în scurt timp, deoarece nu s-au păstrat multe din perioada respectivă și familia în care a crescut scriitorul a fost una relativ săracă, de oameni obișnuiți, care nu aveau dotările materiale impresionante de care s-au bucurat alți colegi de-ai lui de breaslă proveniți din familii înstărite.

Lângă casă se mai află un mic muzeu privat cu marionete și exponate care amintesc de lucrările lui Creangă, la care n-am intrat însă, pentru că din exterior părea doar o improvizație menită să ia banii turiștilor. Însă poate fi mai interesant pentru copiii cărora le place teatrul de păpuși.

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași

Plecând din Târgu Neamț, am decis să mai facem o ultimă oprire înainte de graniță, la casa lui Ion Creangă din Iași, celebra „bojdeucă” unde a trăit și creat autorul. Până aici se face aproximativ două ore cu mașina. E mai greu de găsit cu GPS-ul și nu se poate parca exact lângă, drumul fiind îngust.

Și această casă se află tot pe o stradă lăturalnică, pe un deal dintr-un cartier de case, multe dintre ele foarte modeste. În interior este totuși amenajată turistic, iar în urmă cu câteva decenii s-a construit aici și un muzeu memorial literar, primul din România.

Casa este mică și joasă, dar cochetă, cu o curte frumoasă, plină de verdeață. Aici se pot vedea obiecte care au aparținut autorului, precum și lucruri din perioada când Mihai Eminescu a fost găzduit de Creangă. Fotografiile și documentele sunt interesante mai ales pentru cei pasionați de istoria literaturii române. Nu e însă un loc unde să aduci turiști din afara țării.

După acest scurt tur de o zi și jumătate prin partea dreaptă a Prutului, am plecat spre est, pentru a trece râul și a vizita mai pe îndelete cealaltă Moldovă, la fel de românească, dar cu vamă la intrare momentan. 🙂 Vă povestim în articolul următor ce am descoperit acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *