Iarna la Budapesta: plimbări pe Dunăre și băi termale



Cu câteva zile înaintea Crăciunului de anul trecut am fost în capitala Ungariei. Nu era prima oară pentru niciunul dintre noi când veneam aici, însă ne place foarte mult orașul și îl revizităm periodic.

Din cauza (sau datorită 🙂 )lucrărilor de modernizare de la aeroportul din Târgu Mureș, Wizzair și-a redirecționat de la Cluj cursele spre Budapesta, așa că am profitat să mergem cu avionul. Faci vreo 40 de minute din Cluj, iar odată ajuns la destinație, de la aeroport până în centru trebuie să schimbi un autobuz și un metrou. Sunt și trenuri și autobuze spre Budapesta, zilnic, fac vreo 7-8 ore, iar cu mașina personală poți face chiar 6, de obicei nu e aglomerație în vamă.

Ne-am cazat la un hostel din centru, care avea și câteva camere normale (adică de 2 persoane, cu baie inclusă și toate cele), așa că am plătit foarte puțin, mai găseam doar pe la periferie ceva pensiuni la prețul ăsta. Aveam și mic dejun – bufet suedez, cam anost, cu doar câteva feluri care se repetau, însă ieftin și el.

Budapesta e o metropolă cu adevărat europeană, care din fericire nu a fost distrusă de comuniști. Spre deosebire de orașele românești, nu prea vezi blocuri prin centru, trebuie să mergi mult până la marginea orașului ca să dai de cartierele muncitorești. Arhitectura din zonele centrale e superbă, mai ales pe lângă Dunăre, în zona parlamentului.

Am făcut două plimbări cu vaporașul pe Dunăre: una pe timp de zi și una noaptea. Ambele au fost foarte faine, poți vedea unele dintre cele mai interesante zone din oraș în felul acesta, iar pozele ies mult mai fain când sunt făcute din mijlocul râului. Însă iarna suflă vântul rece pe lângă fluviu, așa că nu reziști prea mult pe punte. Dar și jos în cabină e ok, când bei vin fiert în timp ce privești luminile orașului pe geamul vaporașului.

Poți face, desigur, și ture pe promenadă, de-a lungul apei, dar în decembrie nu reziști prea mult – vântul tăios îți intră în oase și te trimite urgent să te ascunzi într-un local la un vin fiert. 🙂 Vara, pe cele două insule se face jogging și sunt festivaluri și competiții sportive. Dar am văzut chiar și iarna temerari care navigau în bărci mici, deschise, pe apele albastre și line ale Dunării.

Croazierele cu vaporașul le-am primit, alături de numeroase reduceri și gratuități pentru localuri și intrări la obiectivele turistice, cumpărând bilete pentru Hop On Hop Off Sightseeing Bus, adică autocarul acela cu etaj care te duce în cele mai importante zone din oraș și îți povestește, în căști, despre obiectivele pe lângă care treci. Și în acest caz, e cam greu să stai iarna afară în partea descoperită, însă se vede bine și din interior.

Nu o să vă spunem acum foarte multe despre cele mai renumite obiective, deoarece noi le văzusem mai demult și nu am revenit la ele. Merită însă să le vizitați. Ceea ce am făcut diferit în 2016 a fost să mergem la băile termale din Budapesta.

În caz că nu știați de ele, trebuie neapărat să le faceți o vizită. Sunt peste 30 de băi, iar vreo 7 dintre ele datează de câteva secole. Unele sunt aproape la fel ca în urmă cu un secol. Nu vă gândiți că e ca în România, unde astfel de locuri sunt părăginite și frecventate doar de bătrâni. În Ungaria e cu totul altceva.

În primul rând, toate sunt renovate și arată impecabil. În al doilea rând, e plin de tineri în interior, mai ales turiști străini. În al treilea rând, multe dintre ele sunt în clădiri istorice, cu o arhitectură interioară și exterioară superbă. Te simți ca un împărat antic sau un rege medieval când te afli acolo. Iar când e frig afară, e minunat să petreci câteva ore în apă fierbinte. Budapesta e capitala apelor termale, iar influența turcească și cea romană se observă în felul în care sunt amenajate.

Noi am testat două astfel de băi în timpul vacanței noastre la vecinii unguri. Prima bălăceală a fost la Băile Rudas, situate pe malul drept al Dunării, la poalele dealului. Trebuie precizat că orașul se împarte în două: în dreapta fluviului e Buda, o zonă deluroasă cu case, vile și vechiul palat, iar în stânga e Pesta, cu clădiri moderne și istorice deopotrivă, pe o suprafață plată.

Băile Rudas nu sunt găzduite de o clădire foarte impresionantă pe afară, însă arată foarte bine înăuntru. Sunt mai multe bazine cu apă termală, de diferite temperaturi. Totul e curat și aranjat. Sunt și cișmele cu apă rece, pusă gratuit la dispoziția vizitatorilor care doresc să se mai răcorească atunci când ies din apa fierbinte (asta e valabil pentru toate băile termale din Budapesta). Punctul forte îl reprezintă bazinul exterior de pe acoperiș, amplasat pe o cupolă rotundă, de unde poți vedea Dunărea cu podurile ei frumoase, precum și o mare parte din orașul de pe celălalt mal. Este o experiență extraordinară să stai acolo în apă fierbinte, să vezi cum se întâlnesc aburii cu fulgii de nea și să privești metropola noaptea!

Mai trebuie să precizăm și că am aflat mai târziu că la Rudas, în anumite zile, când e deschis doar pentru femei sau bărbați, e de fapt un loc neoficial de întâlnire pentru gay. Deci dacă sunteți interesați de latura asta, puteți merge acolo. 🙂

Cealaltă baie termală pe care am vizitat-o a fost celebra Gellert, situată în hotelul cu același nume, care datează din secolul XIX. Designul e superb, arată ca în filmele despre viața milionarilor antebelici. Te simți răsfățat aici și poți gusta o părticică de atmosferă imperială, de pe vremea habsburgilor. Și Gellert are un bazin descoperit sus, însă priveliștea e mai puțin spectaculoasă.

Tarifele de intrare la băile termale nu sunt foarte de mari. Este chiar mai ieftin decât la Termele din București. Vă recomandăm cu căldură să mergeți, noi vom testa și altele când vom mai reveni aici!

Pe lângă băi, ne-am plimbat mult pe numeroasele străzi pietonale ale capitalei, unde poți face shopping nelimitat dacă te pasionează asta. Am fost și la târgurile de Crăciun, care se țin aici în mai multe zone din oraș. Am mâncat șaorma (e plin și pe aici) și diferite tipuri de langoși, am fost la mai multe magazine cu paprika și am păcătuit la Burger King (pentru că nu mai este în România).

Un loc fain unde am mai ajuns și pe care-l recomandăm, este „Spitalul din stâncă”, un sistem de peșteri și tuneluri sub castelul de pe dealul Buda, unde în al doilea război mondial a funcționat un spital ferit de bombardamentele aliaților, transformat mai târziu în bunker anti-atomic. Muzeul este amenajat sub forma spitalului din trecut, include aparatură medicală de pe atunci, manechine și scene din intervenții medicale. Ghidul conduce grupurile de vizitatori pe holurile înguste, oprindu-se și povestind în amănunt despre exponate.

Piața Centrală a orașului e un alt obiectiv interesant. E probabil cea mai frumoasă piață țărănească pe care am văzut-o până acum. Localizată într-o clădire istorică, a devenit acum mai mult un loc pentru turiștii străini decât pentru localnicii dornici de cumpărături, așa că să nu vă așteptați la prețuri mici.

Am fost și în Labirintul Castelului Buda, loc care l-a găzduit o perioadă pe Vlad Țepeș. Merită venit și aici, sunt niște tuneluri lugubre medievale, care te transpun în altă epocă. Se poate vizita și pe întuneric, cu torțe, ceea ce e o experiență deosebită.

Citadela e un loc bun pentru poze, cu panoramă largă. Aceasta a fost o fortăreață imperială, construită de austrieci în urmă cu două veacuri, după revoluția maghiară. În Castel nu am putut intra, pentru că era în renovare, iar Muzeul de istorie Militară era în mod inexplicabil închis. Am mai văzut însă Bastionul Pescarilor și Biserica Mathias (unde s-a căsătorit Matei Corvin).

Au fost 5 zile faine care au zburat rapid. Budapesta e un loc unde vrem mereu să revenim, pentru că avem impresia că niciodată nu este suficient timp pentru a vedea și a face tot ce ne propunem. Dacă nu ați fost, musai să veniți. Dacă ați fost, merită să reveniți. Szia!