• Menu
  • Menu

Grădina Botanică din Jibou: cea mai frumoasă din țară!

În miez de vară, ne-am trezit într-o dimineață de duminică cu gândul de a merge undeva spontan, lucru care ni se întâmplă mai rar. 🙂 Pentru excursia noastră de o zi, am ales Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou, pe care A nu o văzuse niciodată, iar Z mai fusese și îi plăcuse. 🙂

Cum se ajunge?

Sunt aproximativ 80 de kilometri din Cluj până la Jibou pe șosea. Noi însă nu am mers cu mașina, iar cum autobuz direct este foarte rar, am fost nevoiți să schimbăm în Zalău, astfel că distanța a devenit 110 km. Se poate merge și prin Dej, însă traseul devine astfel și mai lung.

Până în capitala Sălajului am luat un autocar, care a făcut cam o oră și jumătate. De acolo am dorit să experimentăm un tren local, nu mai călătorisem astfel de mulți ani. Ne-a luat ceva timp să ajungem la gară, pentru că autocarul ne-a lăsat la o benzinărie din celălalt capăt al orașului. Gara din Zalău arată surprinzător de bine, mult mai decent decât gări din orașe mari, se pare că a fost recent renovată.

Trenul spre Jibou era o garnitură de tip „Săgeata Albastră”, cu condiții ok și puțină lume. Trebuia să parcurgă cei 23 km în 40 de minute. În final, a făcut cu aproape o oră mai mult, pentru să s-a defectat în câmp, nu mai pornea motorul. Personalul CFR nu era deloc panicat, se pare că acest tip de eveniment se întâmplă frecvent, devenise deja o rutină.

Am ajuns deci târziu la destinația noastră, după peste 3 ore de mers pe șosea și calea ferată. Când autostrada Cluj – Oradea, care trece pe lângă Zalău, va fi gata, ruta ar putea fi parcursă într-o singură oră. Dar când oare va fi gata?!

De ce să mergi acolo?

Jiboul e un oraș mic, unde nu e mare lucru de văzut. Primul popas l-am făcut la o pizzerie, printre puținele din oraș, cu prețuri mici și mâncare decentă. Am stat puțin prin centru, care mai păstrează urme din atmosfera cochetă de orășel ardelenesc interbelic. Am ajuns ușor la obiectivul nostru, care e de altfel și principala atracție turistică a orașului.

Grădina datează din perioada comunistă, fiind înființată în 1968, de profesorul Vasile Fati, al cărui nume îl și poartă în prezent. Grădina a fost creată în parcul din împrejurimile castelului Wesselenyi, care aparținea în trecut unui nobil maghiar. Inițial a fost gândită ca un spațiu de cercetare pentru cei care studiau biologia la liceul din apropiere, fiind numită Stațiunea Tinerilor Naturaliști. După revoluție, grădina a trecut în subordinea Centrului de Cercetări Biologice Jibou, iar în ultimii ani popularitatea sa în rândul publicului a crescut.

Pe lângă pasionații de biologie și iubitorii de natură, oamenii vin aici pentru recreere, într-un spațiu verde și plăcut, departe de agitația urbană. De asemenea, e un loc bun pentru adus turiști străini sau pentru sesiuni foto făcute la diverse ocazii. Când am ajuns noi acolo, era un alai de nuntă în interior.

Cum este în interior?

Grădina Botanică este organizată pe sectoare, fiecare din acestea având un anumit tip de plante. Mai există, de asemenea, mai multe sere cu design futurist, spații pentru producție biologică și cercetare, acvarii cu pești, parc zoologic, zone pentru păsări, grădină japoneză și rosarium. Taxa de intrare este de 10 lei, preț accesibil oricui.

Vara nu este, probabil, cel mai bun moment pentru a vizita grădinile botanice. E mai interesant primăvara, când totul este înflorit, sau toamna, cu numeroasele nuanțe de culori ale frunzelor ce urmează să cadă, învelind pământul ca să-l apere de frigul iernii.

După ce am intrat aici și ne-am plimbat puțin pe aleile frumos pietruite, am intrat la sere. Acestea sunt niște clădiri foarte cool, sub formă de domuri din sticlă și metal. In interior găsești numeroase tipuri de plante exotice din toate colțurile lumii, care se bucură aici de căldură și umiditate constantă în toate anotimpurile.

Ne-am plimbat printre palmieri și bananieri, cactuși și ficuși, am făcut poze cu broscuțele țestoase și peștișorii aurii și am ieșit pentru a merge mai departe. Chiar și toaleta a fost integrată ingenios în peisaj, fiind într-o clădire acoperită cu plante verzi, cățărătoare, cu multe frunze.

Am ajuns în zona acvariilor, unde se găsesc tot soiul de peștișori drăgălași, de toate culorile și mărimile, aduși din mările calde ale sudului. A urmat apoi zona cu trandafiri, dar numai câțiva erau înfloriți în această perioadă. Grădina japoneză seamănă cu cea de la grădina botanică din Cluj, despre care am scris recent.

Ajungând în vârful unui dâmb, am putut admira toată zona dimprejur. Jiboul este așezat într-un spațiu tipic transilvănean, de podiș, cu multe văi și dealuri care se succed rapid. În apropierea grădinii se află un cartier cu gospodării frumoase și vile noi, iar în zare se poate vedea până departe, peisajul fiind superb!

Am trecut apoi pe lângă sectorul cu lebede și rațe, care nu sunt îngrădite, dar rămân pe lângă lacul lor preferat. Mai încolo sunt și păsări de diferite rase aflate în spatele unor garduri, care cu siguranță ar fi preferat să umble libere decât să fie expuse vizitatorilor. 🙂

În acest moment al călătoriei noastre atmosfera s-a schimbat brusc… adică a început o ploaie torențială. Afară era cald și frumos, deci era vorba de o ploaie de vară, însă ne-a udat leoarcă și am mers în grabă prin zona cu animale mari (căprioare, cerbi, mistreți și alte vietăți aclimatizate aici), căutând un adăpost. Deși aversa n-a durat mult, a reușit să ne ude până la piele, iar după ce s-a terminat am putut admira un curcubeu, prin care natura încerca să ne îmbuneze. 🙂

La castelul baronului Miklós Wesselényi nu am putut intra, pentru că se afla încă în renovare. Plănuim oricum să mai venim aici, pentru a ne plimba mai pe îndelete, într-o zi când nu se anunță ploi. Cel mai probabil o vom face primăvara viitoare, pentru a vedea cum arată natura înflorită.

Revenirea acasă & concluzii

Ne-am întors până la Zalău cu o ocazie, deoarece duminică seara nu prea mai erau multe opțiuni de călătorie. În autogara de aici ne-a prins a doua tură de ploaie torențială. Din fericire, am avut unde să ne ascundem de această dată. Autocarul ne-a dus acasă uzi, dar fericiți că am avut o nouă aventură.

Recomandăm cu drag această grădină botanică tuturor celor care nu i-au trecut încă „pragul”! În opinia noastră, e cea mai frumoasă din România, le depășește pe cele din Cluj, București, Timișoara și Iași, pe care le-am mai vizitat. Probabil în timp va deveni tot mai cunoscută. Rămâneți cu bine!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close