Articolul acesta va fi diferit de majoritatea poveștilor noastre de călătorie – dacă în general, plimbările noastre prin lume au un program destul de intens, în sensul că încercăm, pe unde mergem, să valorificăm la maxim timpul pe care îl avem, vizitând cât mai multe obiective turistice și locuri frumoase, de data aceasta am dedicat un weekend relaxării, odihnei și bucuriei pe care o oferă un loc pentru simplul fapt că te afli acolo.
Ca să nu fim nici prea departe de casă, am ales să mergem în comuna Beliș, județul Cluj, parte a Parcului Natural Apuseni.
Cum anul acesta am avut parte de o iarnă ca-n povești, cu troiene ce ne-au amintit de vacanțele de iarnă din copilărie, drumul de la Cluj la Beliș a fost… interesant! Dacă pe arterele mai circulate carosabilul era curățat și traficul fără probleme, pe măsură ce ne apropiam de destinație, zăpada era tot mai mare, drumul tot mai puțin curățat și mai alunecos, afară tot mai întuneric, iar curbele tot mai strânse…
Bineînțeles, dacă nu ești tu șoferul, te poți bucura de peisajele magice din jur, poți admira brazii semeți care suportă eroic greutatea zăpezii și munții care împodobesc orizontul. Totuși, este foarte important ca în orice drumeție de iarnă la munte să pleci echipat cu tot de ce ai putea avea nevoie în caz că apare o problemă.
Am ajuns pe înserat la destinație și nu ne mai puteam sătura de frumusețea din jur – aerul rece și tare, brazii înalți, întinsul alb din zare și troienele înalte sclipind mângâiate de razele lunii.
Ne-am cazat la Pensiunea Doru din satul Bălcești, un criteriu foarte important pentru care am ales-o fiind centrul Spa cu piscină și jacuzzi și posibilitatea de a beneficia de pensiune completă – ceea ce vă recomandăm și vouă dacă ajungeți acolo – mâncarea are gustul acela bun de la țară, gătit cu grijă și drag.
După o cină tradițională și delicioasă cu mămăliguță și tochitură ca la bunica, ne-am petrecut restul serii relaxându-ne la Spa, cu apă caldă și bulbuci în jacuzzi.
A doua zi dimineață, am ieșit la plimbare prin sat, iar ceea ce vedeam în jur nu înceta să ne vrăjească și să ne entuziasmeze.
Satul Bălcești are puțin peste 100 de locuitori, iar căsuțele din localitate sunt una și una, desprinse parcă din cărțile de basme vechi și misterioase.
Este genul acela de loc unde toți oamenii se cunosc între ei, se salută și se opresc la povești când se întâlnesc pe ulițe și sunt curioși cine sunt „necunoscuții” care au venit să le viziteze cătunul, fiind prietenoși și primitori.
După o plimbare minunată prin nămeți și o zbenguială bună cu dulăii jucăuși pe care i-am întâlnit, ne-am întors să luăm un prânz delicios la pensiune ca mai apoi să ne petrecem restul zilei la piscină și jucând jocuri de societate.
Timpul a trecut pe neobservate și a venit ziua întoarcerii acasă. Ne-am despărțit de sat triști dar odihniți și înviorați de timpul petrecut aici, iar în drum spre casă am făcut o oprire la lacul Beliș-Fântânele, un lac de acumulare pe cursul Someșului Cald, străjuit de munții Gilăului, munții Vlădeasa și muntele Mare.
Cei peste 2000 de metri cubi de apă ai lacului acoperă vechea vatră a Belișului, ruinele cătunelor din care oamenii au fost strămutați atunci când s-a construit lacul fiind și acum vizibile în perioadele când nivelul apei este mai scăzut.
Dacă vizitam zona pe timp de vară, cu siguranță ne aventuram să cutreierăm mai mult pentru a ne bucura de toate frumusețile ei – nu departe se află cascada Vălul Miresei (sau cascada Răchițele), Peștera Urșilor, Peștera Ghețarul Scărișoara, Peștera Zmeilor, Cheile Someșului Cald și multe altele – toate într-un peisaj mirific care te răpește pentru o clipă din cotidian, îți aduce aminte de simplitatea vieții și de lucrurile cu adevărat importante.
Ne vom întoarce cu siguranță în această zonă de poveste pentru a-i explora ungherele misterioase, a ne umple sufletul de bucuria și frumusețea naturii și a mai explora încă un colț din țara noastră frumoasă.
Dacă îți plac poveștile noastre de călătorie, urmărește-ne pe Facebook și Instagram pentru inspirație de a descoperi lumea și fotografii cu locuri frumoase! 🙂
