Căciulata – un loc pentru cam… prea multă relaxare



Anul trecut, am ajuns la Căciulata pentru un început relaxant al road-trip-ului nostru tradițional de august, iar dacă ne-ar fi spus cineva atunci că vom merge acolo și anul acesta, probabil am fi râs copios. Dar uite că așa se face câteodată ca lucrurile să se întâmple cum te aștepți mai puțin, iar anul acesta am ajuns din nou în „raiul pensionarilor” la început de iulie, și chiar pentru un număr amețitor de 8 zile!!

Spre deosebire de anul trecut, când fiind august și sărbătoare oficială am găsit cazare foarte greu și tocmai la un capăt de Călimănești, acum ne-am cazat chiar în centrul stațiunii Căciulata, la un hotel comunist renovat, având condiții surprinzător de bune. Ne-am propus ca în acest articol să scriem despre ce ni s-a părut diferit sau… nu prea… și ce am mai făcut în plus pe acolo față de vizita de acum un an.

De ce am spus în titlu că e cam… prea multă relaxare? Pentru că să te relaxezi e cam tot ce ai de făcut pe acolo. Bineînțeles, suntem conștienți că acesta este specificul locului, care este frecventat cu precădere de persoane în vârstă, însă ar fi fain să existe ceva mai multe opțiuni și pentru cei care preferă o odihnă ceva mai… activă.

Să vedem deci ce s-a schimbat în Căciulata de la ultima noastră vizită, despre care puteți citi aici:

Ștrandul din pădure

Trebuie să spunem cu tristețe că poziționarea în inima naturii a acestui ștrand rămâne cel mai bun aspect și unicul aspect bun al locului. În rest, dăinuie delăsarea. Nu am observat niciun fel de îmbunătățire față de anul trecut, nu pare să se fi renovat nimic de la ultima noastră vizită – la dușuri, apa poate fi numită călduță cu maximă indulgență, cabinele de schimb sunt mici, neîngrijite și nu au în interior nici măcar un scaun pentru vizitatorii vârstnici, toaletele sunt murdare și miros urât, nu există niciun loc unde să-ți poți lăsa lucrurile în siguranță atunci când intri în piscină, regulile ca interzicerea săritului în apă nu sunt respectate iar administrația nu ia măsuri în acest sens… e păcat, ar putea fi mult mai bine cu o investiție minimă de fonduri și păsare. Totuși, temperatura apei nu a mai fost insuportabil de ridicată ca anul trecut – am putut face baie fără disconfort din acest punct de vedere.

Aqua Park Cozia

Nici aici nu am observat mari schimbări față de anul trecut, adică este tot ok. Un aspect mai puțin plăcut este că o parte a Aqua Park-ului este deschisă doar în weekend, dar acest lucru este anunțat la intrare astfel încât oamenii achiziționează bilete în cunoștință de cauză. De asemenea, spre deosebire de luna august a anului trecut, în iulie 2018 funcționa doar o parte din vitrina restaurantului cu autoservire, astfel că vizitatorii stăteau la coadă și peste o oră pentru a servi masa. Dar mâncarea este bună și prețurile acceptabile (mai mari însă decât la multe localuri din exteriorul ștrandului). Aici, dacă vizitatorii nu respectă regulile, membrii personalului le atrag atenția asupra acestui lucru. De asemenea, există persoane speciale care supraveghează piscinele și toboganele, inclusiv un cadru medical. Condițiile sunt în general bune atât în exterior cât și în interior, sunt dulapuri cu cheie pentru vizitatori iar zona de vestiar este supravegheată video. La dușuri este apă caldă și săpun, iar toaletele arată decent.

Traseul de cură balneară

Nimic nou. Aceeași alee de promenadă prin pădure, paralelă cu strada principală. Locul nu arată întreținut – erau multe crengi căzute pe alee și pământ scurs de pe deal în urma ploilor. Deși aceste lucruri nu fac traseul impracticabil, îl fac să reflecte atitudinea delăsătoare a celor care îl administrează. Cu toate acestea, noi îl recomandăm în continuare – este un loc bun pentru o plimbare relaxantă și o doză bună de aer curat.

Promenada de pe malul Oltului

Malul râului Olt arată mult mai bine în stațiunea Căciulata decât în orașul de care aparține – Călimănești. Aleea de promenadă este bine întreținută, cu râul de o parte și o fâșie îngustă de pădure care o desparte de drumul principal de cealaltă parte, cu băncuțe și aer curat. Este o alternativă foarte bună pentru șosea, dacă vreți să ajungeți din centrul stațiunii până la Aqua Park-ul Cozia sau dacă mergeți pe jos spre mănăstire.

Mănăstirea Cozia

Dacă ne citiți de ceva vreme, știți deja că ne plac mănăstirile. Și nu atât pentru semnificația religioasă pe care o poartă aceste edificii de cult, ci mai mult pentru frumusețea și atmosfera pe care le găsești pe la mănăstiri – clădiri cu arhitectură frumoasă, cu împrejurimi bine îngrijite, amplasate în cadrul unor peisaje naturale superbe, cu liniștea și pacea plutind în aer. Mănăstirea Cozia nu face excepție de la acest specific, este un loc minunat pe malul Oltului, având construcții frumoase și o puzderie de flori în jur, cu oameni harnici care au grijă ca locul să încânte oricând ochii și sufletele vizitatorilor. Anul acesta când am trecut pe acolo, locul tocmai era curățat după o furtună – călugării culegeau crengile căzute și le transportau cu un tractoraș, îngrijeau iarba și florile deranjate de ploaie. Oare de ce aici se poate și în alte locuri nu…? Concluzia este că vă recomandăm să poposiți în acest loc frumos dacă sunteți în zonă pentru o gură de aer proaspăt și câteva momente de meditație.

Parcul din Căciulata

Grădina publică din centrul stațiunii Căciulata este unul dintre puținele locuri despre care putem spune că arată foarte bine și este îngrijit constant. Aleile sunt curate, băncuțele sunt îngrijite, reparate și lăcuite periodic, sunt multe flori și copaci care transformă locul într-o zonă frumoasă de odihnă, relaxare și mai ales socializare pentru vizitatorii vârstnici ai stațiunii.

Ce am făcut nou în acest în Căciulata?

Pentru că, după cum spuneam, anul acesta am stat tocmai 8 zile în Căciulata, era musai să găsim ceva de făcut pe lângă băile termale. Așa că am căutat locuri noi și interesante pe care să le vizităm, ca această vacanță să nu devină exagerat de…odihnitoare. La mai puțin de doi kilometri de Căciulata, începe Parcul Național Cozia, o rezervație naturală extrem de frumoasă, pe care ne propusesem să o vizităm încă de anul trecut. Totuși, la o scurtă căutare pe internet înainte de plecare, am aflat cu întristare că furtunile violente din această vară, ploile abundente și inundațiile au doborât mulți arbori și au destabilizat traseele din zonă, așa că am decis să nu ne aventurăm pe un traseu foarte lung, dar totuși nu ne-am putut abține să nu mergem deloc.

Barajul Turnu

Am pornit așadar spre Parcul Național Cozia, cu entuziasm și fără prea multe așteptări, hotărâți să luăm orice va binevoi natura să ne ofere. Prima oprire am făcut-o pe barajul Turnu, o construcție impresionantă de peste 40 de metri înălțime, care servește și drept centură ocolitoare a orașului Călimănești.

De sus de pe baraj, peisajul este impresionant, întinderea mare de apă cu un volum de câteva milioane de metri cubi, munții falnici care se înalță în față și natura măreață peste tot în jur – toată această frumusețe impunătoare te provoacă să meditezi la șansa și norocul imens pe care le-ai avut ca tocmai tu să exiști în această lume fascinantă.

Castrul Roman Arutela

De sus de pe baraj, am zărit și al doilea obiectiv pe care ne gândeam să-l vizităm, și anume Castrul Roman Arutela – un monument vechi de aproape 2000 de ani, încă din vremea romanilor, așezat într-un loc cunoscut în prezent sub denumirea „Poiana Bivolari”, chiar pe malul Oltului, lângă Baraj.

Castrul a fost descoperit acum aproximativ 130 de ani, însă doar în urmă cu vreo 40 de ani acesta a primit recunoașterea meritată de monument istoric și a fost refăcut pe baza a ce s-a mai putut salva după ce a fost construită o cale ferată în acest loc. Totuși atestarea oficială de monumanet istoric a avut loc doar în 2004…

Acoperit timp de secole întregi de apele Oltului, locul este acum la suprafață pentru a ne da o lecție de istorie și a ne imersa în farmecul vremurilor în care a fost construit. Când am fost noi, nu era nimeni acolo, doar un cioban cu un cățel și văcuțele lor, zumzăitul insectelor, cascadele barajului și măreția naturii.

Mănăstirea Turnu

De cealaltă parte a barajului, la nici 2 kilometri de mers pe un drum destul de bun, cu două tuneluri săpate în stâncă și foarte puțin circulat, printre stânci și râul Olt, se află Mănăstirea Turnu, într-un cadru natural extraordinar.

Așezat într-un loc retras, înconjurat de pădure, lăcașul are un farmec aparte. În vremurile de demult când încă nu era construit podul, am fi putut ajunge aici doar cu barca peste Olt. Acum însă, podul și drumul șerpuitor de la poalele munților oferă ocazia oricui să ajungă în această oază de verdeață și liniște.

Istoria Mănăstirii începe undeva prin secolul XV, când s-au retras aici în sihăstrie câțiva călugări de la Mănăstirea Cozia și și-au săpat chilii în stâncă. O mică biserică din lemn a apărut aici doar după câteva decenii.

Biserica din piatră a fost ridicată în anul 1676 și de atunci funcționează aici sub oblăduirea Mănăstirii Cozia.

În grădina Mănăstirii este și un mic lac cu nuferi – un loc minunat pentru odihnă și meditație.

Vizită la Râmnicu Vâlcea

În una din zile, am decis să vizităm orașul Râmnicu Vâlcea, capitala județului Vâlcea, aflată la puțin peste 20 de kilometri de Căciulata. Nu știam mai nimic despre acest oraș înainte de a merge acolo și nu aveam așteptări prea mari, dar… ne-a surprins atât de pozitiv încât am decis să-i dedicăm un articol întreg, data viitoare. 🙂