• Menu
  • Menu

Bologa – un colț de rai uitat de lume

Nu știm cum e pentru alții, dar noi, locuind într-un oraș mare, foarte aglomerat, sufocat chiar de marea de oameni și mașini, cu magazine, străzi și autobuze aglomerate la orice oră, grabă, ambuteiaje, sirene, căldură, praf, cozi… ajungem să tânjim după momente prețioase de liniște și relaxare în mijlocul naturii.

Așa am decis într-o sâmbătă dimineață la început de mai să mergem la Bologa, un sătuc în mijlocul naturii, străjuit de dealuri semețe cu pădure falnică, departe de nebunia orașului.

Cum se ajunge la Bologa?

Bologa este un sătuc din comuna Poieni, județul Cluj, așezat într-un loc minunat la o distanță de 65 de km de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea. Se poate ajunge acolo cu mașina, cu autobuzul sau cu „ia-mă nene”, traseul este foarte circulat iar românii rar se dau în lături de la un ciubuc ușor.

Nu am menționat trenul pentru că, după o scurtă căutare pe internet, ne-am dat seama că unul singur oprește acolo, cândva după-amiază, iar acest orar de circulație nu ne ajuta cu nimic. Situația a devenit mult mai clară pentru noi chiar în momentul în care am ajuns – Halta Bologa este o ruină abadonată care arată ca o rană pe trupul naturii frumoase din jur.

Dacă mergeți la Bologa cu un autocar de Oradea sau cu ocazia, cel mai probabil o să vă lase pe DN1/E60, chiar vis-a-vis de Halta Bologa, de unde mai sunt cam 2km de drum bun, asfaltat, până la atracția principală a satului – Cetatea Bologa. Dacă mergeți cu mașina personală, puteți parca chiar unde începe să urce drumul spre cetate. Nouă ne-a plăcut să parcurgem pe jos cei 2km – mașini foarte puține, case îngrijite de oameni harnici și gospodari, cu animale, păsari, flori, grădini cultivate și toate cele. Și o liniște relaxantă care se dizolva în aerul curat, deranjată doar de câte un behăit sau un zumzet din când în când.

Chiar pe la intrarea în sat trece râul Crișul Repede, cu apă limpede și rece, sărind zglobie peste pietre și cântându-și neobosită susurul pentru cei care-i poposesc pe malurile înverzite. Loc bun de popas și odihnă, meditație și reculegere.

Cetatea Bologa

După plimbarea relaxantă pe cei aproximativ 2km care despart intrarea în sat de cetate, am întâlnit pe partea dreaptă a drumului, la baza unui deal, lângă un mic cimitir, semnul care ne spunea că suntem foarte aproape de destinație.

De aici mai sunt vreo 2-300 de metri de urcat pe un drum forestier pe care vă recomandăm să-l parcurgeți pe jos, cu încălțăminte potrivită, pentru că arată cam așa:

După urcușul destul de lejer pentru omul sănătos și în putere, începe să se zărească de după deal, printre frunze, cetatea.

Veche de peste 700 de ani, Cetatea Bologa ne mai bucură astăzi cu doar câteva ziduri din piatră care au servit cu secole în urmă drept adăpost pentru oameni și oșteni în vremuri de grea încercare și i-a apărat chiar și pe Mircea cel Bătrân și pe Vlad Țepeș. Poziționată strategic, din turnurile înalte ale fortăreței erau supravegheate văile din jur astfel încât invadatorii să nu apară pe nepregătite.

Pe măsură ce ne apropiam de zidurile impunătoare, pășeam cu prudență și cu ochii pe pietrele de sus care stau să cadă, atenți să nu ne accidentăm și să evităm un eventual pericol. Vestea bună este că, în curând, vor începe lucrările de restaurare a cetății, ceea ce sperăm să atragă mai mulți vizitatori în acest loc impregnat cu istorie pentru că, atunci când am fost noi, nu era nici țipenie de om – doar noi, pădurea falnică, zidurile singuratice și liniștea. Așadar, dacă vreți să vedeți locul așa cum arată acum, vă sfătuim să vă grăbiți, este posibil ca în curând să fie închis pentru renovare.

În interior, dansul istoriei cu natura te fascinează, te oprește în loc și te pune pe gânduri: te trezești dintr-o dată cu secole în urmă, în mare forfotă de oameni trecând din mână-n mână pietrele de râu pentru a înălța una dintre cele mai importante fortărețe medievale din Transilvania.

Acum, copacii și plantele au luat locul oamenilor și se adăpostesc sau țin adăpost zidurilor înalte, lăsându-ne imaginația să refacă urzeala poveștilor și destinelor celor care s-au perindat pe acolo cu sute de ani în urmă.

De sus de lângă fortăreață, poți gusta pe îndelete din cadoul naturii cu peisaje minunate, adiere de vânt, foșnet de frunze, aer curat, mirosul fermecător al anotimpului și te poți încărca cu liniște și energie, bucurându-te de lucrurile simple.

După lecția de istorie și doza bună de liniște și aer curat, ne-am luat la revedere de la zidurile semețe și am pornit încet spre al doilea obiectiv pe care țineam neapărat să-l vedem în Bologa: Moara de Apă. Coborâți de pe dealul cetății, ne-am continuat drumul prin sat, trecând pe lângă biserica semeață cu o arhitectură frumoasă.

În scurt timp, pe partea stângă a drumului de această dată, am întâlnit și semnul care ne îndrepta spre moară, și ne-am continuat drumul printre păpădii și iarbă verde, până am ajuns în curtea oamenilor gospodari care îngrijesc moara.

Moara de Apă din Bologa

Pe măsură ce te apropii de această… minunăție, am spune, pentru vremurile noastre, poți auzi din ce în ce mai tare vuietul cascadelor și al vâltorii ca, odată ajuns aproape, să o și vezi în toată splendoarea, înconjorută de natura frumoasă din care face parte firesc, frumos, strămoșesc.

Moara, veche de peste 150 de ani, este singura care a mai rămas funcțională în zonă și a fost moștenită din generație în generație, iar oamenii buni care o îngrijesc acum, își deschid cu dragă inimă gospodăria pentru ca oaspeții satului să aibă onoarea să o vadă și să se bucure.

Vâltoarea, o construcție circulară din lemn în care apa morii cade în cascadă formând un vârtej puternic, este un fel de… mașină de spălat rustică și ecologică. Mai ales în vremurile în care nu orice gospodărie avea o mașină de spălat automată, oamenii veneau aici să spele haine, pături și covoare cu apă cristalină de râu, fără minunile moderne ale electricității și detergenților chimici, scoțându-le din vâltoare curate și cu miros adevărat de natură.

După ce moara de apă ne-a ținut nemișcați și fascinați lângă ea o vreme, am străbătut din nou satul până la șoseaua principală, de unde am pornit spre Cluj, cu o scurtă pauză în Huedin, care este la o distanță de 12km de satul Bologa. Ne-am întors acasă mai odihniți, mai buni, mai luminoși, nițel arși de soare și cu acea durere plăcută de picioare de după ce ai rătăcit cu sens, pregătiți și cu putere să mai înfruntăm o vreme zarva orașului cu calm și gânduri bune la lucrurile atât de simple, atât de importante.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close